La jumatate de tur. Cu bune si cu rele

Promovată printr-o minune, da, îi putem spune așa, Voința a împărțit în două tabere microbiștii sibieni. Unii spun că echipa a profitat de necazul altora și, din acest motiv, nu îi prevestesc un viitor strălucit, iar alții, dimpotrivă, cred că, într-o societate cu din ce în ce mai puține oportunități, Voința a făcut un lucru de bun simț, a profitat de șansa apărută de nicăieri. Euforia de început a dispărut, mai repede decât se așteptau mulți. De la meci la meci, numărul spectatorilor e tot mai mic dacă pe Municipal nu intră vreo echipă vedetă. Primele meciuri au fost sorbite pe nerăsuflate de suporteri, de oficialii care vroiau neapărat să iasă în poză sau chiar de fanii sibieni ai echipelor de fotbal desființate. Însă, cu trecerea timpului și, deși echipa nu juca rău, acel fior din tribune a început să dispară. Odată cu el, parcă și entuziasmul a dispărut. „Sigur, jucăm bine, avem ocazii, dar tot ăia iau punctele. Păi, cum așa?”, spunea deunăzi un suporter, care stătea la rând pentru a-și cumpăra bilete la Voința Sibiu – Rapid București.

 

18-20 de puncte în tur?

 

În acest moment, la jumătatea turului, Voința are șapte puncte, din 24 posibile, și ocupă ultimul loc ce permite salvarea de la retrogradare, adică exact obiectivul echipei. Multe, puține, suficiente? Câți oameni, atâtea păreri – spunea o vorbă românească, și cam așa și este. Rezultatele seci (1-1, 1-0, 1-1, 0-3, 0-0, 2-2, 0-1, 0-2) nu spun mare lucru, ci chiar dau impresia acelei nou-promovate care încearcă să scoată cămașa pe unde poate. Când vorbim despre meciurile în sine, este cu totul o altă poveste. De la fani la conducere, toți ți-ar putea spune că Pandurii, FCM Tg. Mureș sau Sportul au scăpat cu egal, iar Oțelul a avut mare noroc cu golul de pe final de partidă. Mulțumiți sau nu, împăcați sau nu, istoria nu se poate schimba, indiferent de simpații sau antipatii, indiferent de „așa era mai corect” sau de „Voința a fost echipa mai bună”.

Totuși, echipa lui Alexandru Pelici continuă, parcă nestingherită, spre obiectivul stabilit inițial, acumularea a minimum 35 de puncte, exact cât a strâns și Gloria Bistrița, ultima echipă salvată în anul competițional 2010-2011. „Cred că puteam să facem mai multe puncte, cel puțin patru puncte în plus puteam să avem în momentul de față. În ceea ce privește numărul punctelor pe care noi ni le-am propus, noi ne-am gândit undeva în jurul a 18 și 20 de puncte, având în vedere numărul punctelor acumulate de ultima echipă clasată anul trecut, 35 de puncte, pentru că acesta este obiectivul real, salvarea de la retrogradare. Sperăm să reușim să ne apropiem de valoarea aceasta, până pe finalul turului. Repet, eram mult mai liniștiți dacă aveam cu patru puncte în plus. Mă refer la jocul cu Pandurii, la cel cu Sportul, la punctul pierdut cu Galațiul pe final de joc – puncte, care nu cred că ar fi fost o surpriză dacă le-am fi câștigat, pentru că le-am meritat după aspectul jocurilor”, spune Alexandru Pelici, antrenorul Voinței Sibiu. 

 

Și mulțumiți, și nemulțumiți

 

Nici Nicolae Grigore, căpitanul și liderul din teren al Voinței, nu e împăcat cu situația, așa cum, probabil, nici un suporter nu este. „Dacă eram întrebat la început, spuneam că orice punct e bun. Dacă ziceam că facem șapte puncte din șapte meciuri, eram super mulțumit, dar acum, după ce au trecut meciurile acestea și simțim și noi adversarii pe pielea noastră, pot să spun că au fost meciuri în care am pierdut niște puncte. Deci, sunt două aspecte, la început spuneam că sunt mulțumit, iar acum spun că-mi pare rău. Sper să vină prima victorie acasă, și atunci poate vedem și noi altfel lucrurile, poate e un prag psihologic, dar, mă repet, eu zic că ar trebui să fim mulțumiți și nemulțumiți”, a spus Nicolae Grigore.

Dacă echipa sibiană își va îndeplini obiectivul pentru acest tur sau, mai important, dacă se va salva de la retrogradare, rămâne de văzut. Un lucru este sigur, acela că Voința Sibiu a schimbat destul de repede impresia lăsată de orice nou-promovata, temătoare, incapabilă să emită pretenții și resemnată, făcându-i pe mulți să salute munca depusă la Sibiu.