Paradoxuri ale gandirii (politice) romanesti

 

Hotărât lucru, pe români democraţia i-a luat prin surprindere, pe nepregătite. Evoluţia quasi-dezastruoasă postdecembristă se datorează în bună măsură incompetenţei sau relei credinţe a celor mai mulţi dintre conducătorii politici perindaţi la cârmă dar, cel puţin în egală măsură şi slabei, chiar derutantei orientări şi reacţii a populaţiei. Am plătit şi plătim în continuare tributul aşezării pe umerii populaţiei a unor responsabilităţi, a unor răspunderi pentru care nu a fost şi  încă nu este deplin pregătită nici azi, după mai bine de douăzeci de ani de exerciţiu aşa zis democratic.

           Aşa spre exemplu, lumea îşi aduce aminte cu cât aplomb a fost susţinut Iliescu şi garnitura lui deşi cu toţii ştiau că fusese unul dintre stâlpii comunismului promoscovit. Aproape să fii linşat când îl criticai. Mulţi, chiar foarte mulţi îşi fac acum „mea culpa” pentru atitudinea şi judecăţile de atunci. Da, dar această susţinere „democratică” a lăsat urme grele pe ţară şi pe noi, urme pe care le vom resimţi probabil încă multă vreme. Acum, sub ochii noştri se petrec în câmpul politic fenomene de semnificaţie comparabilă iar judecata populaţiei asupra lor pare a fi captivă aceloraşi neajunsuri: judecăţi pripite, superficiale, raportate la efecte iar nu la cauze, determinate de factori imediaţi, ignorând perspectiva pe termene medii sau îndelungate.

          Aflu, din datele furnizate de ultimele sondaje, că preşedintele Băsescu, premierul Boc precum şi întreaga coaliţie la guvernare se situează la o cotă de apreciere de trei ori sau chiar mai mult sub cota de apreciere culeasă de USL. Aceasta însemnează că actele de guvernare începând cu 2009 şi până în prezent sunt pur şi simplu condamnate, repudiate de marea parte a populaţiei. Această stare, dacă este reală, stârneşte o adevărată îngrijorare. Voi fi îndată suspectat de simpatie nedisimulată faţă de Băsescu şi ai lui. Reamintesc că sunt membru PNŢCD, iar ca participant la guvernarea CDR, am fost ţinta predilectă a PD, personal a lui Băsescu. Numai că politica, actul politic, de extremă importanţă în viaţa şi evoluţia unei ţări, nu trebuieşte judecat nici prin raportare la persoane, nici pur şi simplu resentimentar. Patima, subiectivismul în aprecierea şi judecata actului politic ne-a căşunat şi continuă să ne aducă mult rău.

           Pensionarul cu 6-700 lei pensie, şomerul cu familie şi copii, tânărul absolvent al unei şcoli fără serviciu sau cu un salar de începător, precum şi cei în alte situaţii asemănătoare, au toată îndreptăţirea să-şi exprime nemulţumirea, odată pentru starea lor în sine, a doua oară pentru umilinţa scandaloasă comparativ cu parveniţii sfidători postdecembrişti. Dar care şi unde sunt cauzele? Rezidă ele în guvernarea actuală? Nu reiau firul politicii postdecembriste care a prădat bunurile, a descumpănit proprietatea, a înstrăinat sursele şi resursele vandabile, a stimulat speculaţia şi corupţia, a secătuit sursele de venituri, a polarizat scandalos societatea. S-au umplut copios găuri în consum din privatizări. Aşa spre exemplu, suma de 4 miliarde euro provenită din privatizarea BCR, garantată că va fi integral investită în infrastructură, a fost folosită electoral pentru majorări de pensii şi salarii. Doar că, odată resursele epuizate, obligatoriu trebuia să recurgem semnificativ la împrumuturi, de data aceasta nu pentru majorări ci pentru a putea face faţă plăţii salariilor şi pensiilor aşa cum sunt ele.

          Măsurile de austeritate luate de actualul guvern ca şi afectarea unor importante sume bugetare în investiţii, aduc cu sine, cotidian, neajunsuri resimţite cu deosebire în păturile defavorizate ale populaţiei dar judecata la rece, obiectivă, nepărtinitoare, va conchide că sunt absolut necesare, de o parte pentru menţinerea unui echilibru cât de fragil între ceea ce avem, între ceea ce producem şi ceea ce consumăm, de altă parte pentru a stopa declinul şi a încerca o revigorare economică. Este evident că economic, de douăzeci de ani am dat tot îndărăt, că epuizând resursele am recurs la ajutoare şi împrumuturi. Pentru o guvernare, oricare ar fi ea, complacerea pe mai departe într-o astfel de „evoluţie” ar însemna, pe termen scurt şi mediu – fără a mai viza termenul lung – prăbuşirea. Iată că ţări socotite într-o situaţie economică mult mai bună decât noi, neţinând seamă de regula nescrisă a echilibrului între venituri şi consum, au ajuns în pragul prăpastiei. Iată că, pentru o echilibrare la nivel european, corifeii politici şi economici recurg la măsuri preconizate şi adoptate de guvernul nostru de doi ani de zile.

          Nu se pot închide ochii asupra faptului că localităţile rurale încep să aibă apă curentă, canalizare, amenajări gospodăreşti, că le leagă căi de comunicaţie tot mai bune, că într-un cuvânt, standardul vieţii la ţară este în plin progres; că avem tot mai multe şantiere de autostrăzi, de drumuri naţionale şi judeţene; că renaşte agricultura; că se pune ordine în învăţământ, în sănătate, în justiţie, în relaţiile de muncă, în întronarea legii. În multe privinţe suntem la un început. Reformele iniţiate cer timp, hotărâre şi perseverenţă.

           Corespunde adevărului că măsurile acestea pe mulţi îi afectează materialiceşte cel puţin pe termen scurt, că multora le ciunteşte din „elanul” agonisirilor necinstite, că pe destui îi vor îndemna să muncească în loc să stea cu mâna întinsă la stat. Că deci sunt de unde se recruta critici şi oponenţi. Cu toate acestea, la nivelul general de gândire şi apreciere te-ai fi aşteptat la judecăţi logic fundamentate pe realităţi, pe responsabilităţi. Se spune că un procent de peste 70% dintre români apreciază că ţara merge într-o direcţie greşită. Tare aş vrea să ştiu care ar fi, la modul concret, direcţia bună? În mod normal ar fi ca direcţia (ne)oferită de opoziţie, în speţă de USL, să fie corespunzător apreciată. Aceştia pierd la rândul lor vertiginos în sondaje. Ce ne facem: rămânem fără direcţie?

          Bine ar fi ca atunci când ne propunem să emitem cu bună credinţă judecăţi asupra unei guvernări, să ne întrebăm: eu cum aş guverna să fiu în loc, ţinând seamă de enormele responsabilităţi ale guvernării? Abia atunci am coborî cu picioarele pe pământ şi ne-am da seama cât de important este ca judecata noastră să fie dreaptă, obiectivă, realistă, responsabilă şi de bună credinţă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi