Balanta lui Hess. Nu-l omorati pe ospatar!

Fabrica de Cântare Hess a fost fondată în 1896, aflăm din meniul pe care ni-l întinde în față un ospătar tânăr și neprihănit, ca o fată-n casă. Fabrica a fost naționalizată de comuniști și a fost transformată în Balanța. Balanța a fost cumpărată de capitaliști (hihihi) și transformată în hotel Libra. Acum o parte din clădire s-a întors la origini, iar restaurantul hotelului poartă numele sasului care repara cântare pe vremea când în Sibiu creveții nu erau considerați un aliment.

Lux, frate! În restaurant vreo cinci mese erau ticsite cu mâncare. Șnițele cu piure. O firmă făcea o ședință cu angajații, iar singurul ospătar de serviciu era mai mult mort decât viu. Ne așezăm mai departe de ei sub cupola de sticlă. (ce pompos sună. O terasă din termopane) În scurt timp au venit meniurile și comanda a fost luată imediat. Păcat că odată cu comanda au dispărut și meniurile, pentru că povestea fabricii era interesantă și merita să fie citită. Timp am fi avut berechet. O oră s-a tot învârtit ca un bezmetic ospătarul și tot nu a făcut mare lucru. Mesenii cei mulți și corporatiști au dispărut în sala de ședințe de undeva de la etaj, iar tânărul practician într-ale servitului a împins un cărucior zgomotos de genul celor cu care se servește masa în spitalele de stat, când sus, când jos. Sus cu cafea, jos cu ceștile goale. Sus cu sucuri, jos cu peturi. La ultima tură s-a răstit ca o virgină isterică la bucătar: ”hai bă odată!” Sper ca numitul ”bă” să fi fost bucătarul. În tot acest timp n-a apucat nici să mute nici măcar o furculiță de pe mesele făcute vraiște de meseni. Norocul lui că n-a mai intrat nimeni pe ușă. Cine ar fi venit, ar fi zis că s-au întâlnit taman aici toate clanurile Sibiului.

Și a venit mâncarea. Aici e diferență de câteva rânduri între datul comenzii și servit, dar să vă fi văzut pe meseni dumneavoastră la fața locului. Supă cremă de ciuerci, supă de creveți, mușchi de porc cu orez și ciuperci și creveți pane cu orez. Nu strigați, pentru că am fost două persoane. Au mai fost patru cola și o salată de murături. Partea cu creveții a născut mici mofturi: supa a fost sărată, iar creveții, așa și așa. Supa cremă de ciuperci a fost fierbinte și bună ca o supă din plic, iar mușchiul de porc a trecut cu brio de toate testele de specialitate. Dar, totuși, să aștepți o oră să vină mâncarea? De observat și faptul că meniul este destul de sărac. Bucătarul ori face rețetele după emisiunea bucătarului Vârlan de pe Prima, ori merge pe principiul: puțin, da... puțin.

Ca să nu ziceți că sunt răutăcios, n-am să spun nimic de faptul că imediat rupem prima pagină din calendar, și locul cu pricina arată pregătit să-l întâmpine pe Moș Crăciun. Brăduțul stă cuminte la locul lui, iar ornamentele moștenite de la meșterul Hess atârnau pe pereți, așteptând mai degrabă sfârșitul lumii, decât vreo sărbătoare.

Locul are și părți bune: te poți întâlni cu cine vrei, pentru că nu te vede nimeni.

P.S. Am uitat să vă spun cât a venit nota: 117.00 lei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului