Oaza

M-a prins viscolul pe lângă București, pe lângă pădurea Băneasa, săptămâna trecută. Bătea un vânt năpraznic, cu miros de portocaliu. Mașinile din fața mea se îngropau încet, încet sub zăpadă și mi—am dat seama că benzina din motor nu mă va ține cald prea mult timp. Am ochit un drum printre copaci unde zărisem o luminiță. Mi-am încordat motorul, am strâns puternic din anvelope și am luat-o printre copaci. Vântul mă bătea cu putere și îmi zbura drumul de sub roți. Nu mai vedeam la trei metri în față și zăpada căpătase o nuanță puternică de portocaliu. Apoi, în timp că mă agățam cu frâna de mână de impresia de drum de sub mine, au început să cadă bulgări roșii, mari, pe parbriz. Apoi, bulgări galbeni. Viscolul începuse să urle la mine și motorul îmi spunea că nu mai poate. Când credeam că nu mai pot, la un semn, viscolul se oprește și zăresc cerul!
Zăpada dispare încet de sub roți și zăresc drumul. Undeva înaintea mea, o lumină puternică mă cheamă. Aud muzică. Bucuros că dau de oameni, măresc viteza. Apoi văd cum totul înverzește în jurul meu. Două căprioare cu niște coronițe de flori pe cap îmi trec calea. Văd o vilă mare. Apoi, undeva în dreapta, într-o poiană, mi se pare că o văd pe Elena Udrea culegând flori. În fine, ajung la vilă... Pe cer, soare. Rândunici pe sub streșini. Undeva în stânga, o piscină mare. În jurul ei, mulți oameni adunați în grupuri. Șocat, îmi dau jos haina de iarnă și rămân în cămașă. Mă duc spre ei să găsesc explicații... Mulți din ei, în slip pe marginea piscinei. Mă duc la un moșulache, pe care îl văd mai retras, la terasă, în costum, cu o carte în mână. Mă prezint și îl întreb unde mă aflu. Omul ridică privirea și rămâne mirat un minut fără zică nimic. Apoi mă întreabă cum am ajuns acolo. Îi explic că vin din viscol. Lasă cartea pe masă, tacticos și îmi zice: ”Ești norocos. Nu știu cum ai făcut rost de card de acces, dar ești aici, poți știi și tu, că știu și alții... Măi, băiete, aici e tot parlamentul. Cel de acum și cel care va fi după alegeri... Uităte în jur mai atent”, îmi zice și arată cu degetul spre piscină. Privesc. Îi văd pe Victor Ponta și Emil Boc jucând șah. Undeva lângă ei, Crin Antonescu râde zgomotos cu un om cu chelie îmbrăcat în costum de marinar. În jurul lor, vâd alți politicieni de la PSD, de la PDL, de la PNL și de la celelalte partide. Veseli... Mă întorc spre bătrânul cu cartea... Îl întreb cum se poate așa ceva, când doar cu o zi în urmă văzusem opoziția la proteste. Cu un zâmbet superior pe față îmi răspunde:
”Păi, măi băiete. Trebuie să dăm impresia unei schimbări nu? Trebuie să dăm impresia la fiecare alegeri că românii fac o schimbare. Altfel, nu mai vine nimeni la vot. Între noi, totul e bine. Facem cu schimbul la putere, că trebuie toată lumea să ajungă pe rând la ghișeul cu bani, nu? Dar, ca să fie totul bine, ne-am înțeles să facem puțin spectacol înainte de fiecare alegeri. Le dăm puține speranțe că se schimbă lucrurile dacă ies în stradă. Într-un an ne înjură pe unii, în alți ani, pe alții. dar, noi nu ne supărăm. Venim aici și ne relaxăm. Să prindem putere pentru români.”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi