M.R. Ungureanu si turbulentele politice ale unui an electotal

S-ar putea ca guvernarea Ungureanu să îmbrace o haină originală. Nu numai şi nu atât datorită valorii incontestabile a omului ci cu deosebire datorită specificităţii aparte a vremurilor. Ca om şi ca intenţii declarate, credibil a fi luate în seamă, s-ar putea distinge ca unul dintre puţinii prim miniştri postdecembrişti animat de bune intenţii, real ataşat de ţară şi problemele ei. Puţini, foarte puţini au fost politicienii, inclusiv şi mai ales cei de la vârf care s-au desprins de propriile interese în politică, gata să se sacrifice interesului public la nivel naţional. Iar cei care au făcut-o marşând pe lege, pe cinste şi corectitudine au cules, paradoxal, mai degrabă oprobriu decât apreciere şi consideraţie. Ultimul dintre ei - Emil Boc. Distinsul, venerabilul Neagu Djuvara a spus că-şi ridică pălăria în faţa lui Boc. Numai că în ţară avem atât de puţini Neagu Djuvara, de vreme ce prestaţia guvernamentală a ultimului prim ministru se cantonează la ridicola apreciere generală de nici 10%.

Are M.R Ungureanu o altă şansă? Greu de spus, dar mai degrabă nu decât da. România de masă n-a ajuns şi este încă departe de aprecierea realistă a fenomenului politic. Prea puţini sunt aceia care-şi bat capul cu întrebări privind utilitatea şi oportunitatea unor măsuri de anvergură naţională, de interes naţional. În schimb ţara e sufocată de interese personale grefate pe avutul naţional. Iar cine nu vine în întâmpinarea lor este dat în lături. Ungureanu înfăţişează un fel de romantism politic când spre exemplu crede în reducerea evaziunii fiscale cu două miliarde în 60 de zile. De bună seamă ştie, cel puţin din postura de fost şef al SIE, că eşafodajul politic postdecembrist a avut – şi continuă să aibă – doi piloni fundamentali: corupţia şi evaziunea. Tare aş vrea să ni se spună de undeva convingător, câţi politicieni de vârf, centrali sau locali, pornind de la prim ministru, miniştri, parlamentari, până la ultimul consilier local, câţi responsabili în administraţie, în economia de stat sau particulară sunt înafara corupţiei şi evaziunii? Câţi dintre marii bogătani ai ţării s-or fi ajuns din salar sau alte venituri cinstite? Şi, ştie bine dl. Ungureanu, puterea, adevărata putere, nu numai economică dar şi politică este în mâna lor.

Emil Boc a fost sever mărginit în reformă, dependent al protipendadei mogule recrutată indiferent de unde, dintre ai săi sau din opoziţie. A fost astfel nevoit să aşeze greul reformei pe umerii masei ceea ce i-a adus fireşte, depunctarea. Lovind în corupţie şi evaziune, se atentează la poziţia puternicilor zilei. Se va încumeta Ungureanu s-o facă dar cu deosebire s-o reuşească? Nu-i văd de unde puterea, susţinerea. Dimpotrivă, va trece foarte puţină vreme până când puternicele mijloace de influenţare în masă, de spălare a creierelor, deţinute de nu mai puternicii zilei, se vor năpusti ca turbate asupra omului, desfiinţându-l. Va realiza cât de curând că dacă voia să remarşeze în politică trebuia să o facă direct către Cotroceni, ocolind responsabilitatea guvernamentală, atât de ingrată în condiţiile de acum. Înadevăr, el şi guvernul pe care-l conduce intră într-o situaţie fără ieşire. Este într-un cerc vicios. O oarecare îmbunătăţire a nivelului de trai, condiţie absolout indispensabilă pentru câştigul electoral, nu e posibilă fără o revigorare economică iar aceasta la rândul ei nu e posibilă în climat de corupţie şi evaziune, de care, va vedea cât de curând, este periculos să te atingi. Prins în vâltoarea bătăliei electorale, va fi pus în faţa dilemei: să cedeze populismului riscând revenirea la anii 2007-2008 sau menţinând măsurile de austeritate cu preţul aproape sigur al derapajului electoral? Va fi tentat să-l urmeze pe Dan Diaconescu care iată, la nivelul gândirii politice a vulgului ameninţă să devină joly-jocărul guvernării. Biată Românie, rău ai ajuns dacă cei doi mari moguli ai televiziunii, l-am numit şi pe „Felix”, îţi condiţionează istoriceşte destinul.

Emil Boc a plecat cu fruntea sus. Deşi îndatorat partidului, n-a cedat populismului greşit înţeles, cu preţul pierderii în sondaje, dar cu conştiinţa că a servit ţara. Sunt convins, istoria îi va da dreptate, cum deja i-o dă eminentul istoric Djuvara. Vreau să cred şi ceva îmi spune că R.M.Ungureanu nu va fi mai prejos. Un om de talia lui morală, civică şi intelectuală nu poate coborî ştacheta naţională sub nivelul propriu. Şi mai cred că dacă nebuna, mediocra, degradanta goană după putere va întuneca cărările politice ale acestui an electoral, el nu se va lăsa prins în horă: ori va învinge, ori se va retrage.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi