Prieteni de zi cu zi, adversari pentru poarta

 

Între Remus Dănălache și Bogdan Miron, cei care apără poarta prim-divizionarei Voința Sibiu în Liga I, există o „rivalitate” generată de natura meseriei, înfrumusețată de o frumoasă poveste de amiciție, atât în afara, cât și pe terenul de fotbal. Turnul Sfatului a realizat un „interviu în oglindă” cu cei doi portari, amândoi, fani Barcelona.

Reporter: Ce este fotbalul pentru tine?

Bogdan Miron: La început a fost un noroc, iar acum îl gândesc ca pe un mod de viață.

Remus Dănălache: Un mod de viață.

Rep.: Cum ai descrie succint Voința Sibiu?

B.M.: Acasă.

R.D.: Familie.

Rep.: Cum e să treci de la rezervă la titular/de la titular la rezervă?

B.M.: Nu a fost prima dată când am fost rezervă, așa am debutat în Liga I, la Jiul Petroșani. Când a fost nevoie de vine, am reușit să fac față cu brio, în toate meciurile în care am jucat.

R.D.: Important e să câștige echipa, nu contează cine e titular.

Rep.: Dintotdeauna ai vrut să te faci portar?

B.M.: Da, de la cinci-șase ani de când am înțeles ce e fotbalul. În cartier, toată lumea mă punea în poartă, nu conta dacă jucam pe iarbă sau ciment.

R.D.: Da, de mic copil.

Rep.: Cum ai descrie publicul sibian?

B.M.: Un suporter adevărat.

R.D.: Un public călduros, care este înnebunit după acest fenomen numit fotbal.

Rep.: Ce șanse are Voința să se salveze de la retrogradare?

B.M.: Șanse foarte mari. Știu ce putem și nu îmi e frică de nimeni din Liga I.

R.D.: Șanse foarte mari. Ne vom îndeplini obiectivul și ne vom salva!

Rep.: Descrie-l pe Dănălache/Miron!

B.M.: Un băiat funny și un prieten foarte bun.

R.D.: Caracter. Coleg. Amic. Frate.

Rep.: Ce părere ai despre cuplul Pelici-Tăbîrcă?

B.M.:  O părere bună. E prima dată când lucrează împreună și când lucrez și eu cu ei. Încă nu am văzut tot ce pot ei, dar pe viitor sper să reușim mult mai multe.

R.D.: Antrenori foarte buni, care știu să închege o echipă de fotbal, și la urma urmei vor avea și rezultate.

Rep.: Ai face ce a făcut Dănălache în meciul cu Petrolul Ploiești/ai mai face acel gest?(n.r. La un penalty contestat de sibieni, Dănălache a întors spatele executantului, în semn de protest)

B.M.: Da, aș face oricând, dacă se impune să o fac pentru clubul meu. Nu m-ar interesa dacă m-ar certa lumea, dacă m-ar vorbi de rău.

R.D.: Sper să nu fiu nevoit să îl repet, dar da.

Rep.: Ce portar îți place? Idoli?

B.M.: Peter Schmeichel

R.D.: Oliver Kahn

Rep.: Cum te recuperezi după un eșec și cum petreci după un succes?

B.M.: În sânul familiei, acolo mă relaxez cel mai bine. Am o soție frumoasă și înțelegătoare și un copil minunat, altceva nu-mi mai trebuie, îmi revin din orice.

R.D.: Din greșeli învățăm, iar când pierdem plângem cu toții. Când câștigăm, râdem cu toții. Suntem o familie.

Rep.: Cea mai mare satisfacție a carierei?

B.M.: Am multe momente plăcute, chiar au fost unele la o înfrângere acasă, cu CFR Cluj, când Alex Pelici ne-a strâns la centru și, prin încurajările și vorbele frumoase, nici nu ne-am mai dat seama că am pierdut. Simțeam o fericire, pentru că aveam oameni plăcuți și buni lângă mine.

R.D.: Când am fost căpitan de echipă la Mureș, în meciurile cu Oțelul și Dinamo. De aici, că am găsit o familie adevărată, numită Voința Sibiu.

Rep.: La penalty alegi colțul sau aștepți să vezi ce face executantul?

B.M.: Încerc să rămân pe picioare cât mai mult, să îl fac pe el să greșească.

R.D.: Aștept până în ultimul moment.

Rep.: Real Madrid sau FC Barcelona?

B.M.: Barcelona

R.D.: Barcelona

 

Rep.: Voința marchează puțin și primește multe goluri. Și portarii au vreo vină?

B.M.: Se poate spune și vină, dar cred că mai mult o lipsă de concentrare, o neatenție în anumite momente. Cred că asta se poate remedia pe viitor, indiferent cine va fi în poartă.

R.D.: Dacă am putea, am da noi goluri, dar nu putem. Noi nu vorbim despre atacanți, iar atacanții nu vorbesc despre portari.

Rep.: Arbitraje favorabile echipelor mari sau simple greșeli?

B.M.: Cred că sunt prea multe greșeli, ca să le spui „simple greșeli”. De obicei, arbitrii greșesc în favoarea echipelor mari și cred că asta nu mai e o „simplă greșeală”.

R.D.: „Simple greșeli”, spune râzând.

Rep.: Ce puncte forte și ce puncte slabe a avut Voința în turul campionatului?

B.M.: Puncte forte: unitate și dăruire, multă dăruire. Puncte slabe: greșelile personale.

R.D.: Punctele forte încă le avem: suntem un grup unit, suntem o familie. Iar puncte slabe – câteodată, greșim nepermis. Deci, greșelile personale.

Rep.: Cu cine vă luptați la retrogradare?

B.M.: Nu cred că e potrivită întrebarea pentru Voința Sibiu. Nu cred că ne batem la retrogradare. Nu îmi e frică de Liga I și nu cred că acolo e locul nostru(n.r. locul 14).

R.D.: Eu zic că nu ne luptăm la retrogradare. Consider că la finalul campionatului vom termina pe locurile 10-12.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi