Derby doar pe foaie

Înaintea partidei, Voința avea de partea sa toate atuurile posibile: meciul se juca în fața propriilor suporteri, iar moralul „alb-verzilor” era pe o pantă ascendentă, datorată celor patru puncte câștigate în primele două jocuri oficiale din 2012 – victoria de acasă cu Astra Ploiești și egalul cu FCM Tg. Mureș. De partea cealaltă, medieșenii reușiseră doar un egal, în partida din etapa trecută, de pe teren propriu cu CFR Cluj, pentru că în primul meci oficial din 2012 erau învinși categoric de Dinamo București, pe Național Arena.

 

„Trebuie să spălăm rușinea din tur cu o victorie”

 

Acestea au fost cuvintele antrenorului Voinței Sibiu, Alexandru Pelici, la conferința de presă de dinaintea partidei cu Gaz Metan. În tur, sibienii pierduseră, în deplasare, cu 3-0, un scor mult prea dur pentru ceea ce se întâmplase pe teren. Era și rămâne cea mai dură înfrângere a „alb-verzilor” în partidele din Liga I, un meci pe care aceștia îl doreau uitat din prima clipă de după fluierul final al arbitrului. Dorința de a scoate un rezultat de egalitate sau, de ce nu, chiar o victorie era una normală și alimentată pe alocuri de parcursul bun și de poziționarea „deasupra liniei” retrogradării. De partea cealaltă, Pustai se temea de apărarea foarte organizată și de contraatacurile tăioase ale sibienilor, spunând că partida de la Sibiu va vi mult mai echilibrată decât cea din tur. Însă, calculele hârtiei tind să nu se potrivească aproape niciodată cu șirul întâmplărilor de la ora meciului. Gaz Metan, deși măcinată de accidentări, a dovedit că poate să marcheze chiar și în fața unei formații recunoscute și temute pentru jocul defensiv organizat până în cel mai mic detaliu. În schimb, Voința a părut o echipă mică, neputincioasă, aproape incapabilă să dea o replică decentă, deși a jucat aproape o repriză cu un om în plus, în urma eliminării lui Mădălin Ciucă. Chiar și în zece oameni, Gazul s-a aflat în permanență la conducerea jocului, deși, așa cum era normal, făcuse un pas înapoi. Cu o așezare 4-1-3-1, medieșenii reușeau să îi țină la distanță de poarta lui Pleșca pe sibieni, care se vedeau nevoiți să abandoneze acțiunile în zonă centrală în favoarea celor de pe benzi. Însă, și acolo duelul sibiano-medieșean a fost disproporționat, centrările erau fie palide și de nefolosit, fie jucătorii responsabili cu centrarea nu mai apucau să trimită înspre careu, opriți de dublajele exacte ale medieșenilor.

 

Peste 9000 de oameni la derby

 

Dorința și entuziasmul jucătorilor Voinței a ocupat prim-planul doar în zilele de dinaintea derby-ului județului, când aceștia chemau, pentru susținere și încurajări, suporterii la stadion. Apelul „alb-verzilor” a prins imediat la publicul sibian, deoarece la ora jocului peste 9000 de spectatori stăteau cuminți în scaune și așteptau un spectacol, un derby și, de ce nu, o revanșă. Voința Sibiu avea și are nevoie de puncte pentru a sta liniștită în această luptă pe viață și pe moarte, a retrogradării, care este mai acerbă ca niciodată, în ea fiind implicate formațiile clasate pe locurile 10-18. Însă, sibienii nu aveau neapărat nevoie de un succes în meciul de astăzi, pentru că urmează atâtea meciuri în care victoriile pot să vină, dar o victorie în fața Gazului era confirmarea de care publicul și echipa aveau nevoie. Din păcate, aceasta nu s-a concretizat, iar Gaz Metan a demonstrat încă o dată că este cea mai bună echipă de fotbal din județ. Ba chiar și mulți dintre spectatori recunoșteau, la finalul meciului, cu capetele plecate, că Gaz Metan a câștigat mai mult decât meritat. „Ne-au învățat fotbal”, spunea un spectator grăbit să plece de pe stadion înainte de terminarea partidei. „Am jucat mai slab ca în tur, măcar acolo am avut ceva ocazii, deși ne-au bătut la scor de neprezentare”, îi răspundea oftând un altul. Concluzia meciului a venit însă din partea directorului tehnic al Voinței Sibiu, Sandu Tăbîrcă, care, în conferința de presă de după meci, a spus că echipa sa a pierdut meritat și că orice spectator din tribună a văzut acest lucru.