Mara in bucate

Încă de la intrare m-au surprins plăcut. Mai toată lumea a scos în ultima vreme la înaintare un meniu al zilei. Eh, la Mara sunt patru meniuri diferite și pe deasupra, botezate în spiritul burgului, Meniul Meșteșugarilor, Pielarilor, Armurierilor sau Pălărierilor. Și printre puținele meniuri ale zilei care au și desert. La astea punem meniul pentru pensionari la 9.9 lei sau meniurile pentru copii botezate cu nume din desene animate. Foarte tare, frate. Și ce mi-a plăcut cel mai mult, meniul. Făcut sub forma unui ziar de epocă, aranjat frumos, pe categorii, o plăcere să îl frunzărești. L-am citit din scoarță în scoarță dar, recunosc, de la bun început cu gândul la Mâncarea Boierului, pozată apetisant și plasată strategic pe prima pagină a meniul. În plus de asta, deși venisem clar cu gândul să mânânc o friptană, când am dat pagina și am văzut scorul mi-am dat seama că am jubilat inutil când cardul a scuipat cele câteva bancnote de 10 lei. Nu-mi ajungeau. Așa că am jucat cuminte, după buget. Cu o ciorbică cu perișoare și Mâncarea Boierului, și anume „iahnie de fasole servită cu cârnați bine afumați, la grătar”, am încheiat citatul. Nu știu de ce, dar aveam vaga impresie că o să dureze o veșnicie. M-am înșelat, mâncarea a venit chiar repede. Nici n-am apucat să sorb bine din Holstenul sălciu că a și venit ciorbica. În zama lăptoasă se plictiseau două perișoare timide și însingurate, mici cât o alună ceva mai bine dezvoltată. Stinghere, bietele de ele. Probabil că așa te simți când înoți într-o zamă de ar putea trece ușor drept una de post. Știți cum sunt ciorbele de post, fără sare, fără gust. Le-am alergat prin farfurie, le-am prins într-un colț, le-am făcut bucățele bucățele și m-am dat bătut în lupta cu ciorba imediat ce am terminat cele două perișoare. Consolându-mă cu gândul că din ciorbar voi fi curând boier. Apăi, dacă eu eram boier la Mara, bietul bucătar s-ar fi zvârcolit sub fum de ardei. Că iahnia de fasole părea mai degrabă un sos de roșii în care s-a aruncat o mână de fasole fiartă și s-a acoperit cu pătrunjel cât să nu mai simți gustul de fasole. A fost prima mâncare de fasole care n-avea gust de fasole. În schimb, cârnații, de toți banii. Absolutamente și eminamente delicioși. La fel și ardeii copți care, practic, au devenit garnitura cârnaților afumați. Că fasolea... săraca de ea. Una peste alta, dacă bucătăria s-ar ridica la nivelul creativității meniului la Mara burta chiar ar face o treabă bună. Așa, a plecat nițel dezamăgită. Plină, dar dezamăgită.