Cei care fura de foame, mor

Cred că a fost într-una din zilele acestui an: la ieșirea dintr-un supermarket, un bătrânel este prins cu un salam și un muștar ascunse în mânecă. Cel care îl oprește este gardianul, ultimul om care l-a văzut pe bătrânel în viață – sub povara rușinii, cel mai probabil, ”hoțul” s-a stins din viață pe loc, în urma unui infarct. Din respect pentru cel care se stingea, reprezentanții magazinului au ascuns salamul și muștarul, înainte de venirea medicilor.

Zilele trecute, alte câteva persoane au fost prinse că furau. Sunt (sau la ora asta probabil că deja „erau”) angajații unui alt supermarket, care au format o adevărată rețea: casieri și casiere, oameni de la pază, rude/prieteni care jucau rolul de clienți și care scoteau în căruciorul de cumpărături tot felul de produse scumpe ce nu erau trecute prin dreptul cititorului de bare. Dintr-o întâmplare a fost descoperit un singur reprezentant al ”filierei”, care, pentru a-și salva mai ieftin pielea (sau cel puțin așa crede) și pentru a nu fi singurul care suferă, a dezvăluit întreaga filieră. Zeci, se pare. Plini de rușine.

Zilele trecute, fostul director al Casei de cultură a sindicatelor și-a pus avocații să redacteze un scenariu prin care el ar fi fost ultimul apărător al clădirii din centrul Sibiului, în care de la un singur chiriaș cerea lunar o șpagă de 2.000 de euro. Fostul lider sindical, ajuns la titulatura de ”director” nu a lăsat să se întrevadă nicio urmă de rușine, victimizându-se în fața unei închipuite rețele formată din organele de cercetare ale statului și oameni de afaceri interesați de clădirea Casei de cultură a sindicatelor.

Iar dincolo de nivelul fostului director, orice furăciune descoperită se transformă în ”răfuială politică”. După cum mi-a transmis primarul din Ocna Sibiului, prins cu ”licitația mică” la închirierea teraselor din apropierea lacurilor pentru următorii 25 de ani.

Concluzia este una singură: în România, cine poate să fure o face la un nivel cât mai amplu, nicidecum pentru a supraviețui. Cei care fură de nevoie, mor.