Welcome to the Carpathian-Garden! Am trecut Carpatii

Restaurantul Carpați de pe strada Târgul Vinului e exact ca țigările Carpați făcute în Sfântu Gheorghe pe vremuri. Fără mari fițe, ieftine, făcute la noi și bune pentru cei care vroiau să fumeze țigări, nu nicotină filtrată. Acum, nu se mai fac țigări la Sfântu Gheorghe, sper să nu aibă același sfârșit și restaurantul cu același nume. Carpați, nu Sfântu Gheorghe.

Afară, ca-n Românica. Stradă pavată, dar mai încolo dezastru. Aici o clădire bine înfiptă în fundație și vopsită fercheș, ceva mai încolo, un soi de inginerie de casă, de ai impresia că e construită pe vreun soi de Triunghiul Bermudelor, unde nici gravitație nu e. Te miri cum de mai stă în picioare. Zona nu ștu cum e, dar miroase crunt a faliment. Lângă Carpați se află un restaurant tot cu specific românesc, ce era nu de mult scos la vânzare, iar vis-a-vis e un alt eșec, Kazza. Și actualul restaurant Carpați a suferit tot felul de schimbări, pe vremnuri fiind aici un restaurant chinezesc.

Venind mai aproape de zilele noastre, restaurantul cu pricina mi-a făcut o impresie plăcută, dar nu știu să zic când mă vor mai conduce pașii pe acolo. Nu m-am dus să mănânc fructe de mare, ci un meniu neaoș românesc.  Doi ospătari au fost permanent în stare de veghe, unul cu preluarea comenzii, celălalt cu furnizarea ”mărfii”. Am comandat o ciorbă de fasole și mușchi de porc cu orez și salată. Ciorba a fost o binecuvântare pentru stomac, iar chelnerul prevăzător a lăsat pe masă bolul, pentru o eventuală a doua porție. Și a venit și a doua. Extra a trebuit să cer pâine și-un ardei iute, în total 3,45 de lei. Apoi au început problemele. Mușchiul s-a transformat în cotlet pentru că d-ăsta era. Iar orezul s-a transformat în cartofi aurii, din același motiv. Salata a rămas salată. Mâncarea a fost bună, însă cartofii au venit gata sărați. Poate exagerat de sărați.

Pentru toată mâncarea am plătit 42 de lei, din care ciorba a fost șapte lei, am băut două cola de 10 lei, salata 5,5 lei, iar cotletul 12 lei. Cartofii au mai costat și ei patru lei. Per total, aș mai intra în restaurantul Carpați doar dacă mi-aș auzi stomacul zbierând și aș fi în trecere. Nu m-aș duce acolo pentru o masă programată. Nu pentru că nu ar fi  mâncarea bună, ci pentru că nu îl are pe ”vino încoace”. Poate acesta este și motivul deselor transformări: nu are ceva numai al lui, pe care ai simți nevoia să-l regăsești din când în când. Și aici comparația cu țigările Carpați, dispare. Bune, rele cum erau, fumătorii știau că sunt deosebite. Carpații din Târgul Vinului nu-s cu nimic deosebiți.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului