Vointa nu moare. Trebuie doar sa se transforme!

Timp de un an de zile, orașul Sibiu a fost așezat la „masa bogaților” de niște oameni al căror unic și definitoriu atu era dat chiar de numele inscripționat pe tricou – Voința. Conjunctura prin care orașul de pe Cibin a fost repus pe harta Ligii I este cunoscută până și de cel mai mic dintre suporteri, dar câștigarea barajului cu Săgeata Năvodari este meritul incontestabil al echipei . Însă, dacă inițial șansa le-a surâs sibienilor, acum aceasta pare să le întoarcă spatele. Voința Sibiu încheie un an al iluziilor și deziluziilor și, retrogradată fiind, se întoarce în eșalonul secund, de unde, după aspectul ultimelor prestații, parcă nici nu a plecat. După 34 de etape în Liga I, în care a acumulat doar 32 de puncte,Voința se vede în aceeași situație ca acum un an de zile. Ca și la finalul sezonului trecut, când echipa era în Liga a II-a, fără șanse de promovare, și acum, după o aventură în primul eșalon, Voința stă în fața aceleiași întrebări existențiale: Se desființează sau nu?

Președintele clubului, Ioan Hămbășan, nu mai pare disponibil să mai încerce încă o dată, iar dacă atunci când formația era în Liga I nu s-au îngrămădit finanțatorii, este cu atât mai puțin probabil să o facă acum, când cronometrele trebuie resetate pentru a se ajunge, din nou, la un moment zero.

De la extaz, la agonie

Ultimii doi ani de zile au fost marcați de prezența pe banca tehnică a antrenorului bănățean Alexandru Pelici, căruia, în mare măsură, i se datorează promovarea în Liga I, dar și coeziunea grupului. Înaintea ultimului joc, Pelici și-a anunțat demisia. Antrenorul a considerat că este un gest de onoare, după ce nu a reușit atingerea obiectivului. Însă, gândul de a demisiona îl bântuia pe tehnician cu mult înainte de actul în sine. Vizibil afectat de rezultatele cu Petrolul, Chiajna, Ceahlăul Piatra Neamț și FC Brașov, Alexandru Pelici încerca, la conferințele de presă, să transmită mesaje de putere, de forță și unitate, contrazise însă de ultimele sale declarații, prin care cerea scuze tuturor, spunând că este principalul vinovat pentru deciziile luate și pentru faptul că a permis anumitor jucători să intre în grupul solid de la început. Chiar dacă nu a nominalizat pe nimeni, este foarte ușor să găsim măcar câteva nume de fotbaliști care nu au avut sau cărora le-a dispărut pe parcurs „voința”.

De nenumărate ori, suporterii sibieni îi sesizau cu o precizie de invidiat pe jucătorii care „nu au nicio treabă cu fotbalul”, așa cum percepeau și maniera de arbitraj, atât de potrivnică „alb-verzilor” în unele meciuri. La decăderea echipei sibiene au contribuit din plin geșelile personale și ușor inexplicabile ale fotbaliștilor, lipsa de concentrare sau chiar arbitrii, însă ar fi o greșeală să se pună retrogradarea doar pe seama acestora, iar în acest mod să se găsească alibiuri, care să transforme Voința Sibiu în „echipa nedorită în Liga I” sau „echipa care a murit pentru că așa au vrut alții”. După cum însuși președintele clubului afirma în conferința de presă de joia trecută, sibienii s-au retrogradat singuri. Cu sau fără erori de arbitraj, cert e că au fost destule momente în care, deși semnale se dădeau, echipa nu s-a mai putut coagula în jurul dezideratului comun. Între tur și retur, dar cu precădere în ultima parte a campionatului, s-a întâmplat ceva, despre care, probabil, se va auzi doar când oamenii direct implicați vor răbufni. Începutul a fost marcat chiar în conferința de presă în care Alex Pelici și-a anunțat demisia. Ioan Hămbășan a plasat vina în zona actorilor din teren și a băncii tehnice, iar jucătorii, prin deja celebrul protest față de neplata salariilor din meciul cu „U” Cluj, nu s-au lăsat mai prejos.
Reconstrucția echipei este împrobabilă, dat fiind faptul că unii jucători sunt la final de carieră, iar altora le expiră contractele. De asemenea, nu puțini vor fi cei care vor refuza evoluțiile în liga secundă, după ce au simțit gustul dulce al Ligii I.

Publicul sibian, trezit la viață de Voința

După fiecare succes, dar cu prisosință după fiecare eșec - și au fost multe, fiecare jucător sau oficial al clubului a avut câteva vorbe sau gânduri pentru „publicul sibian”. Dacă era vorba despre o victorie, mesajul era clar, bine țintit și chiar măgulitor: „publicul sibian merită asemenea evoluții”. La înfrângere, discursul era antagonic în raport cu precedentul și suna la fel de logic și de măgulitor: „publicul sibian nu merită așa ceva”. Vorbim de un public sibian format doar din câteva mii de persoane, aproape mereu aceleași, cu îndârjirea caracteristică suporterului de rând, cu dorință, dar și multă resemnare. Probabil că nimeni nu se aștepta ca o buturugă mică, iar echipa alb-verde a fost cea mai mică buturugă din istoria recentă a campionatului, să răstoarne care mari, potente financiar, adevărați coloși pe lângă „furnicuța” Voința. De altfel, entuziasmul ucis din fașă al sibienilor s-a manifestat pe întreaga durată a campionatului și, la maximum două-trei meciuri a fost stadionul cu adevărat plin, dar acele partide contau mai mult prin prezența pe „Municipal” a adversarelor și mai puțin prin ideea unui nou meci acasă al „alb-verzilor”. Desigur, la asistența deloc numeroasă a contribuit din plin și politica oficialilor clubului, care au stabilit cu încăpățânare prețuri ridicate pentru tichetele de intrare la meci.

După 15 ani în care fotbalul de primă ligă a ocolit cu obstinație Sibiul, oamenii din oraș s-au conformat, le-a dispărut patosul și i-a cuprins resemnarea. Prezența norocoasă a Voinței în Liga I a fost percepută ca o șansă valabilă un singur an. Publicul sibian, în majoritatea sa covârșitoare, l-a luat pe „poate” în brațe și s-a dus la stadion ca să vadă Dinamo, Steaua, Rapid sau pe ceilalți granzi ai fotbalului românesc, având mereu în minte istoriile defunctelor Inter sau FC Sibiu. Dar, pe parcurs lucrurile s-au schimbat, iar fanii mergeau la stadion pentru a vedea Voința Sibiu. Merita publicul sibian mai mult? Probabil că da, dar demult oamenii din Sibiu s-au obișnuit cu starea comatoasă a majorității ramurilor sportive, așa că o dezamăgire în plus sau în minus nici nu mai contează. E doar contabilizată. Unul din puținele beneficii ale prezenței pentru un an în Liga I a Voinței este gura de oxigen adusă suporterilor, care se poate compara cu o adevărată trezire la viață. De la muncitorul de rând, la „nebunii frumoși” din galeria Peluza Sud și până la „importantul” de la oficială, toți suporterii au cunoscut agonia și extazul împreună. Chiar dacă a retrogradat, Voința a demonstrat că în oraș încă mai există sete de fotbal. După ani și ani de suferință, sibianul de rând și-a arătat nevoia de fotbal. Astfel că, după această aventură, întrebarea care se pune viitorului este: cât timp vor mai trebui sibienii să aștepte o nouă șansă?

„Voința nu moare”

A venit, a văzut, a plecat – așa ar rezuma un suporter din Mediaș sau unul din Ploiești aventura Voinței Sibiu în Liga I. Alții, care nu au fotbal în oraș doar pentru un an de zile, ar spune că nu s-a întâmplat nimic dramatic și că, asemenea oricărei nou-promovate, Voința era din start condamnată la retrogradare. Însă, cum își vor aminti sibienii de Voința?
Chiar și cu cele trei promovări consecutive, este clar faptul că palmaresul Voinței este incomparabil cu al altor echipe sibiene pierdute în negura timpurilor. În mentalul colectiv va rămâne dăruirea și încăpățânarea din meciurile cu Steaua, Dinamo, Vaslui sau CFR Cluj? Se vor uita mesajele de luptă ale lui Alex Pelici? Peste ani, va mai gândi cineva că la Sibiu s-a încercat imposibilul?, sau va rămâne doar eșecul evidențiat de clasament?
Ultimul meci din Liga I poate fi oricând un reper pentru modul în care a fost percepută Voința în Sibiu. Echipa sibiană a câștigat cu 3-1 în fața formației CS Mioveni, dar gândul fanilor și al galeriei „Peluza Sud” era îndreptat spre viitor. Peluziștii au scandat timp de 90 de minute același lucru – „Voința nu moare”, iar la finalul jocului l-au rugat pe Pelici să rămână la echipă pentru a reuși o nouă promovare. Fiecare jucător al Voinței a fost aplaudat, i s-a mulțumit și a fost încurajat să rămână la echipă.
În Liga I, echipa Sibiului a câștigat de opt ori, a remizat în tot atâtea partide și a fost înfrântă în 18 din cele 34 de meciuri.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Petruţ Popelcă