Duminică,
16.01.2022
Cer Senin
Acum
-6°C

Desant romanesc (virtual…)

 

Este aproape plictiseală, dacă n-ar fi chiar disperare, să mai discutăm despre situația noastră ca națiune – astăzi! În ultimii ani, și ca un inel cauzal, conducerea proastă, la toată nivelurile, s-a conjugat cu emigrația masivă; cred că e clar pentru toată lumea faptul că deplângem doar categoriile de emigranți harnici, cu spirit întreprinzător, cu talente multiple, și cei cu pregătire profesională superioară! Celelalte categorii le livrăm cu plăcere…

Din păcate, toate astea duc la sărăcire manifestă a întregii societăți și la dependență accentuată de furnizori externi – vedeți structura exportului și importului nostru, specifică unei colonii africane… Respectiv ne înstrăinăm progresiv bogățiile naturale, pentru că pe acelea umane (cele mai importante) le-am pierdut prin emigrație. Adică încep să nu ne mai aparțină, cu acte în regulă, următoarele: teren agricol arabil,dar nu numai, păduri, minerale din subsol, bogățiile mării, o parte din patrimoniul construit, izvoare de apă minerală și, până la urmă, chiar porțiuni întregi de peisaj cultural – tocmai acela care a adunat, de secole, marca identității noastre românești! Exemplul devenit clasic în mai puțin de 10 ani este Roșia Montană, cu cei patru munți auriferi, cu văile din vecinătate, cu toate comorile a trei milenii de istorie îngropate și trecute cu vederea tocmai pentru a nu se dezvălui bogăția arheologică neprețuită din acele locuri, care ne-ar legitima o dată mai mult în fața invadatorilor de toate neamurile, până la cei de astăzi…

Și legat de Roșia Montană – citeam de curând că Ov. Tender, miliardarul cvasi-român, se laudă că a achiziționat, prin firmele lui „multinaționale”, cca. 15 % din suprafața Senegalului, o țară din zona centrală a Africii, evident cu subsol foarte ofertant. Cum ar fi, la nivelul orașului Sibiu, tot a șasea casă/construcție să fie a firmei internaționale…

Așa că am ajuns, după ce am scăpat de comunism (dar nu și de comuniști!) să nu mai posedăm resursele și instituțiile (adică specialiștii cu tărie morală!) necesare acumulării de capital, generării de plusvaloare. Dacă am fi fost chibzuiți, economi, patrioți, înțelepți – am fi avut astăzi capitalul necesar pentru achiziții masive tocmai în zonele limitrofe actualelor granițe statale, adică acolo unde pecetea românească stă de milenii:

•              satele din valea Timocului (zonă numai de români, aflată în Serbia neprietenă…)

•              satele cu izvoare termale din Câmpia Tisei (zonă tradițional românească, deznaționalizată de statul maghiar)

•              cartierul Gojdu din centrul Budapestei (proprietate românească, cu acte)

•              majoritatea monumentelor (de arhitectură și memoriale) construite de către statul român între Prut și Nistru

•              podgoriile și zonele agricole din Bucovina de Nord, Herța, Basarabia de mijloc și cea de sud, până la mare.

•              monumentele și vilele construite de români în Cadrilater, mai ales în zona Balcicului (de ex. la limita Grădinii Botanice a Castelului Reginei Maria stă neocupată,de vânzare, vila familiei Storck, sculptorii Casei Regale a României).

Și așa mai departe…

DAR, în realitate, cei mai chibzuiți decât noi ne cumpără treptat toate valorile! Chiar de sub nasul nostru, cu concursul total ne-patriotic al autorităților. Zilele trecute se discuta la televiziune despre faptul că în România se poate cumpăra oricât teren agricol de clasa A, nemaivorbind de păduri, pe când în Ungaria (tot membră U.E.!) nu se poate așa ceva… Deci cine are conducători mai inteligenți?

Aici e vorba despre un sistem de legi și regulamente. NU e vorba de iluzii și povești, nimeni pe arena internațională nu mai stă să depene sau să asculte povești – un stat vecin te poate opri de la achiziții imobiliare pe teritoriul tău, dar posedă o politică agresivă de achiziții din bunurile tale imobiliare și se prevalează de legi internaționale și de corupția propriilor tăi indivizi!

Aș întreba pe oricare dintre miniștri noștri sau pe oricare dintre miliardarii actuali (de carton sau de polistiren…), ce au făcut ei pentru ca Prințul Charles al Marii Britanii să vină cu plăcere într-un sat pur românesc, să aprecieze conservarea și valorificarea patrimoniului imobiliar rural și a peisajului cultural dintr-o zonă tradițional românească, nu numai săsească sau secuiască? Aud? 

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus