Duminică,
28.11.2021
Cer Senin
Acum
15°C

Recuperarea constiintelor

 

„E pur si muove” spunea Galileo Galilei despre mişcarea de rotaţie a pământului în jurul soarelui şi nu invers. „Şi totuşi se poate” vom spune noi, azi, văzând verdictul dat de ÎCCJ în cazul Adrian Năstase. Întocmai dogmelor bisericii catolice şi inchiziţiei de tristă amintire, mentalitatea statornicită de puterea politică postdecembristă precum că ea, puterea şi corifeii ei sunt intangibili, deasupra adevărului şi justiţiei, a primit, prin condamnarea lui Adrian Năstase o lovitură istorică. Ea poate avea şi de fapt are o multiplă şi deosebit de importantă semnificaţie. Va fi cu siguranţă comentată şi judecată pe toate feţele, din toate unghiurile, de pe toate poziţiile. Presupusa tentativă de sinucidere a personajului în faţa răspunderii de a da concret seamă de faptele sale adaugă un element în plus întregii afaceri. Cu toate acestea, nu cazul în sine, cu toate ingredientele lui de senzaţional sau umanitar, nu parada zgomotoasă ce deja s-a făcut în jurul lui, nu toate acestea, ci faptul că justiţia, principala pârghie de reglare a angeranajului social a ieşit, însfârşit, de sub tirania puterii statal-politice; da, acesta este momentul istoric care se pare că îl trăim.

          De la înălţimea forului suprem al justiţiei s-a dat semnalul că se poate judeca după conştiinţă, nu după comandă. Curajul judecătorilor de a infrunta o mentalitate  împământenită de decenii, din primii ani ai comunismului, continuată de emulii acestuia şi după 1989, curajul de a se supune numai legii şi propriei conştiinţe, iată scânteia care aprinde torţa ce sperăm, va lumina de-acum înainte cărarea pe care se vor aşterne la loc de cinste valorile recuperatorii de adevăr, dreptate, onoare demnitate. Este de aşteptat ca gestul ÎCCJ să îmbărbăteze întreaga tagmă a magistraturii române în a-şi respecta propria misiune cu răspundere, cu înaltă conştiinţă profesională şi umană.

          Decizia Înaltei Curţi, un adevărat şoc psihologic, va reverbera cu certitudine la nivelul conştiinţei sociale, la nivelul conştiinţei cetăţeneşti. Ea poate semnifica punctul de deschidere a porţilor care au zăgăzuit o bună perioadă istorică, ferecând în sine sufletul, mintea şi conştiinţa românilor. Cum va fi primită? Diferit fireşte, funcţie de poziţia de pe care este judecată. Am auzit deja voci sonore în cap cu Ion Iliescu, ilustru reprezentant al batjocoririi ideii de justiţie, dreptate şi adevăr, cum că soluţia ar fi injustă, că dacă ar fi preşedinte l-ar graţia pe Năstase. Ştim, l-a graţiat şi pe Cosma, punându-se de-acurmezişul justiţiei. Spun unii că n-ar fi probe directe în acuzare. N-or fi fiind de vreme ce un personaj aureolat în ale corupţiei şi fărădelegii, profitând de poziţia de prim ministru, i-a împins pe alţii la înaintare, el regizând spectacolul din culise. Distinşii jurişti în apărare au uitat că adevărul poate fi stabilit şi prin probe indirecte când acestea, întocmai cazului în speţă, se subsumează sensului univoc în dovadă. I-am auzit pe alţii argumentând că Năstase ar fi meritat clemenţă ţinând seamă de aportul benefic la devenirea societăţii româneşti. N-au decât, cu scrupulozitate şi răspundere, să cântărească pe talerul adevărului şi dreptăţii, bunele şi relele lui Năstase. Vor ajunge la constatarea şi convingerea nu numai că omul şi-a băgat mâinile până la coate în avutul public spre edificarea unui adevărat imperiu propriu al bunăstării ci şi a faptului că, de la înălţimea funcţiilor deţinute, a gestionat treburile ţării pe linia corupţiei instituţiuonalizate, văduvind-o aproape pe nimic şi cu consecinţe dramatice de importante pârghii economice. A se vedea spre exemplu, afacerea Petrom, Alro şi multe, multe altele. Mai rău chiar: a invitat pe toată lumea la corupţia generalizată cu încredinţarea că nimănui nu i se poate întâmpla nimic. Caracterizarea făcută de instanţa de fond pe acest considerent este în totul edificatoare.

            Ce efect va avea decizia Înaltei Curţi la nivelul cetăţeanului de rând? Nu dintr-odată unul spectaculos. Pilda evreilor izbăviţi din sclavia egipteană ca şi cea a lui Platon cu sclavii deţinuţi în peşteră, redată cu plasticitate de Gabriel Liiceanu, sunt dovezi că libertatea şi în general valorile care descătuşează şi înalţă o naţiune, un popor, îşi găsesc greu cale de afirmare în confruntare cu rutina, cu mentalitatea devenită mod de viaţă acceptat facil, fie şi la nivelul unui trai restricţionat la limita supravieţuirii. Cu siguranţă însă poate constitui un promiţător început; de descătuşare treptată a conştiinţei unui popor, de recuperare a valorilor care l-au propulsat, în timp istoric, în rândul popoarelor civilizate.

          Urmează să vedem dacă actorii actualei puteri politice în frunte cu Victor Ponta vor învăţa ceva din experienţa Năstase, altceva decât ce au învăţat până acum. Cum se vede că se desfăşoară lucrurile în Parlament, cum rezultă din desvăluirile absolut şocante referitoare nu numai la subtilităţi de bunuri materiale ci şi la furtul vandalizant de idei pentru a-şi încropi o aşa zisă personalitate, cum totul pare pornit pe distrugere, nimic pe construcţie, viitorul stă sub semnul întrebării, al incertitudinii. Decât că, întocmai justiţiei, este de aşteptat ca oamenii să se trezească din letargie, de sub hipnoză, să cugete şi să acţioneze potrivit propriei lor conştiinţe.

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus