La Dobrun mai fusesem și vara trecută, la o nuntă, așa că știu cum arăta înainte de incendiu. În plus, vă spun sincer, din capul locului, că nu mi-au plăcut niciodată căruțele atârnate deasupra capului, manechienele luate de la magazinul Dumbrava și îmbrăcate în hainte ”tradiționale” sau muzica la saxofon care trilulează non-stop în cap. În definitiv, toți țăranii adevărați își parchează căruța în pridvor, pe tavan, nu? Cu acestea în minte și toropit de o căldură inumană, m-am adăpostit săptămâna trecută la Dobrun.
Când am văzut terasa din lemn masiv, care chiar face o umbră grosă și ușor răcoroasă, acolo m-am oprit. Din meniul ”specific tradițional românesc”, am comandat ciorbă ardelenească și la felul doi antricot de vită a la Sibiu. Chelnerul parcă mi citea gândurile, atât de rapid a fost lângă mine. În jurul meu, pentru că era ora prânzului, roia de oameni. De la corporaliști la costum pe 35 de grade, care au comandat ceva fripturi, până la muncitori în salopete care au vrut meniul zilei (supă cu găluști și ardei umplut, la 10 lei!), terasa era aproape plină.
Ciorba a venit imediat. Unică. Cum n-am mai văzut. Groasă ca o budincă, de stătea lingura dreaptă în ea. Plină cu de toate și bună de te lingi pe buze. La felul doi, a durat ceva mai mult, dar nu mi-a părut rău. A venit o farfurie mare, plină ochi, cu o carne de vită în sos atât de fragedă că se topea în gură. Nici nu aveam nevoie de cuțit să o tai. Garnitură au fost un fel de cartofi gratinați, cu brânză telemea topită și smântână peste. Un deliciu. Și asta nu-i totul. La Dobrun servesc pâine făcută în casă. Caldă, cu miez pufos, rumenă, cu un miros de cuptor ce-ți pătrunde până în suflet... Au! Auu! Și acum mă înțeapă în stomac când mă gândesc! A fost un festin. Nu mi-a mai trebuit nici desert și nici a doua bere. Și totul m-a costat 40 de lei, cu tot cu bacișiș.
Înainte de plecare am trecut rapid și pe la toaletă, așa că am intrat și în restaurantul propriu-zis. Noul restaurant vreau ză zic, restaurat. Arată exact ca înainte. Nimic, nimic nou. Iar baia este imaculată, ca nouă. Poate și pentru că este nouă.
La final, în loc de concluzie, atât mai vreau să vă spun: să zic ceva rău de Dobrun ar cam însemna să-i caut nod în papură. Ceva de genul ”terasa e prea aproape de clubul de gimnastică și trec multe fete transpirate pe acolo” sau ”e nasol că trebuia să mă întorc la redacție și nu am putut să mai beau o bere”.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: La Dobrun
Vizualizari: 2761
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Periscop
Acum 2 ore
Excelent +1
Acum 2 ore
Bastiu
Acum 3 ore
Aci Duțu
Acum 4 ore
Emil