Printre calfele calatoare se "ascund" si femei

Sibiul este unul dintre puţinele oraşe europene în care calfele călătoare se opresc pentru a lucra cu fierul, lemnul sau piatra, la refacerea clădirilor vechi de sute de ani. Majoritatea calfelor sunt tineri, cu vârsta până în 35 de ani, care văd călătoria de trei ani pe care se angajează să o parcurgă, ca pe un drum iniţiatic. Alături de ei mai apare şi câte o fată. Fetele calfe sunt puţine, poartă acelaşi costum tradiţional şi aleg să plece departe de casă „pentru a cunoaşte şi a învăţa lucruri frumoase”.

La Sibiu au oprit în acesta vară 35 de calfe, dintre care trei sunt fete. Una lucrează la gastronomie, iar celelalte două învaţă tâmplărie. Nola Wahof călătoreşte de aproape patru luni prin oraşele din Elveţia, Germania, Austria şi Slovacia. „Acum am 26 de şi am în faţa mea aproape trei ani să învăţ, prin metode tradiţionale, diferite meserii, care cu siguranţă mă vor ajuta în viaţă. În plus oamenii cu care lucrez sunt minunaţi, iar noi fetele, deşi suntem puţine, nu simţim că suntem marginalizate sau că suntem mai puţin ajutate”, povesteşte Nola, în timp ce cu creionul trasează uşor modelul unei încrustaţii pe lemn.

Fetele locuiesc la Casa Calfelor, loc în care rămân foarte puţin timp. Ziua şi-o petrec muncind în atelierele stradale, unde practică meserii ca cea de fierar, dulgher, pietrar, tâmplar sau tinichigiu.

„Ne place ceea ce face, ceea ce devenim ducând acest stil de viaţă. Se impun sacrificii, dar ele sunt necesare pentru a obţine ceva pozitiv care să te ajute pe parcursul vieţii. În lume sunt aproximativ 700 de calfe, dintre care doar 60 suntem fete, ceea ce înseamnă că mulţi nu au auzit încă de calfe, dar când o vor face, numărul fetelor va creşte”, spune zâmbind Nola.

„La Sibiu se munceşte altfel”

Calfele spun că şederea într-un oraş poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. La Sibiu, pe strada Cetăţii, calfele şi-au deschis ateliere în care prezintă trecătorilor tehnici de lucru tradiţionale, contribuind în acelaşi timp la restaurarea clădirilor şi a cetăţilor. „La Sibiu e altfel”, spun ei, pentru că nu au un coordonator şef, nu se axează fiecare pe exersarea meseriei de bază și sunt liberi să experimenteze, să înveţe alte meserii.

„Mă bucur că s-a ales Sibiul, pentru câteva săptămâni. De obicei ne reunim la câte o petrecere şi discutăm cu harta în faţă despre următoarea destinaţie. Suntem foarte bucuroşi de cum se desfăşoară munca aici şi vedem acest proiect ca pe ceva unic, pentru că nu avem un şef direct, putem să facem ce vrem, în sensul să învăţăm mai multe lucruri noi, fără a urma un plan stabilit”, mai povesteşte Nola în timp ce priveşte spre colegii care o aprobă.

Turiştii şi sibienii se opresc de multe ori în faţa atelierelor, pentru a admira şi întreba. Costumele specifice, mâinile bătătorite, metodele tradiţionale de lucru atrag rapid atenția.

„Turiştii vin şi sunt foarte drăguţi cu noi. Vor să facem poze cu ei, ne întreabă care e povestea noastră, de ce am plecat aşa departe de casă pentru atâta timp. Ei vor să ştie şi noi vrem să împărtăşim, aşa că ne înţelegem”, mai spune calfa Nola.

Nu mai aproape de 50 de km de casă

Din 2002 au început să vină calfe călătoare în Sibiu şi au muncit la Biserica Evanghelică, ajutând la refacerea Casei Calfelor, locul care le-a servit ca adăpost calfelor călătoare în secolele trecute.

Potrivit tradiţiei, calfele pleacă singure de casă într-o călătorie în care urmează să înveţe diferite meserii, având câteva reguli: să părăsească locul natal şi să nu se apropie la o distanţă mai mică de 50 de km de el pe parcursul celor trei ani, să nu fie căsătoriţi, să nu aibă copiii şi să poarte costumul tradiţional.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Dorina Nitu

Social
Telefon:
0742 381 305