Vineri,
29.03.2024
Partial Noros
Acum
16°C

Reglaje fine in urbanism (1)

Urbanismul descrie un PROCES – pentru că orice așezare urbană este un organism complex și devenirea sa permanentă seamănă cu procesele cele mai sofisticate! Asta pentru că aceste localități adăpostesc viața comunităților umane – cel mai complex organism social, dar totul se petrece la interferența unei lumi MINERALE (construcțiile, cu spații pline și cu spații vide – piețe, scuaruri, zone cu mobilier urban), cu o lume VEGETALĂ ȘI ANIMALĂ, la care trebuie adăugată prezența apei (râuri, mai nou chiar artificiale, fântâni decorative, lacuri etc.). Dar aceste variabile imobiliare sunt traversate de o lume întreagă de variabile MOBILE – autovehicule în trafic, cele din șantiere, mărfuri și agregate aflate în permanentă translație… Și toate acestea sunt gestionate, manevrate și demantelate de către elementul vital care este OMUL.
De aici rezultă teribila sarcină de a încerca sa înțelegi tot acest organism urban (vă închipuiți ce înseamnă un oraș cu peste 1 sau 5 milioane de locuitori!) – să-l înțelegi pentru a încerca să-l gestionezi. Pentru că, de fapt, problema orașelor din ce în ce mai aglomerate este că ele nu pot fi integral controlate! În organizarea clasică a primăriilor, eventual cu subprimării de sectoare, suburbii, a devenit extrem de greu să se țină în frâu toate fenomenele divergente dintr-un oraș mare, generate mai ales de mișcarea haotică a comunității umane. Pentru că, în mod evident, cu cât orașul este mai mare, cu atât proporția celor care nu s-au născut pe teritoriul său este mai mare! O masă tot mai consistentă de nou-veniți, de obicei din zone rurale, dar și din alte regiuni sau chiar țări, se instalează în orașele-magnet, cele care au o viață economică promițătoare. Și nu aparțin locului, n-au integrată cultura locuirii urbane…
Nu mai departe de perioada ultimilor 50 de ani din țara noastră – cunoaștem gigantica migrație de la sat la oraș, provocată artificial de către partidul comunist (după model rusesc-bolșevic), pentru a submina viața economică rurală, cea mai greu de dislocat prin hotărâri de birou! Cam adesea conducerea comunistă masca proporțiile acestei migrații, dar ea a reușit să dezorganizeze micile comunități rurale românești, să furnizeze orașelor milioane de neadaptați la viața mizeră din cartierele de blocuri și, totodată, să provoace DEZORGANIZAREA ORGANISMELOR SOCIALE URBANE – scopul real, dincolo de industrializarea forțată, unde cam o treime din oameni nu erau necesari, își făceau de lucru prin „fabrici și uzine” și statul se făcea că îi plătește cu un salariu-ajutor de șomaj mascat!
Dacă orașul tradițional reușise să treacă onorabil de două războaie mondiale, atacul comunist permanent și nu mai puțin violent i-a dat lovitura de grație. În România orașele au decăzut spiritual-moral pentru că au fost zeci de ani atacate în fibra lor fină – complexul cu greu ridicat din conlucrarea comunității cu relieful și dotările adăugate timp de sute de ani ! Să ne reamintim:
- orașele cu centre tradiționale specifice câmpiei sau zonei subcarpatice au pierdut aproape toată substanța construită a acestora prin demolare. Trebuie spus că dispariția în acest mod a unui cartier distruge și substanța socială a comunității respective, oamenii pierd legături tradiționale cu vecinii și prietenii, chiar organizațiile respective de ajutor reciproc (ptr. nunți, ajutoare bănești, decese etc.), nemaivorbind de dispariția rețelelor comerciale tradiționale, a legăturilor firești de transport prin acel centru de oraș sau despre rețeaua vegetală a grădinilor, curților și scuarurilor, care nu se mai reface niciodată la același nivel – toate centrele nou construite au preponderență minerală !
- toate orașele românești au primit în maxim 15-20 de ani unul sau mai multe cartiere de blocuri, în zone periferice (ceea ce a accentuat circulația disfuncțională între cartiere, platforme industriale,etc.) sau chiar în zone centrale – în acest caz noul cartier de mare înălțime fiind un cancer urban pentru vechiul oraș. Modelul acestor cartiere vine din Europa de vest, unde a fost una dintre soluțiile de recazare după primul război mondial, și cea mai ieftină !! Comuniștii au preluat-o făcând-o și mai ieftină, dând oamenilor niște locuințe-peșteri din beton (care abia acum se mai izolează, prin cea mai ieftină soluție…), dar nu s-au rezolvat spațiile și dotările adiacente normale – circulație generoasă, parcări/garaje, spații verzi și locuri de joacă, comerț și servicii la nivelul numărului de persoane crescut brusc, dotări culturale și biserici, etc.
- un aspect la fel de grav, urmând demolărilor și construirii iraționale, este acela pur urbanistic, care în epoca comunistă nu s-a rezolvat în nici o situație: NU S-AU AMENAJAT SPAȚII PENTRU CONTACT SOCIAL, adică străzi tradiționale, scuaruri și piețe !! Și asta în mod programat, pentru că ideologia respectivă descuraja contactul între oameni, coagularea unor comunități de tip tradițional, din viața cărora ar fi ieșit curând ideea naturală de revoltă contra unor condiții anti-umane de viață…
Iată legătura directă dintre componentele urbanistice ale orașului – omul, societatea și mediul ei de viață. Pentru a repara măcar o parte dintre aceste rămășițe puternice ale comunismului, cât mai mulți orășeni trebuie să conștientizeze formele răului – în care au fost puși să trăiască. Se vede tot mereu că în țara asta oamenii se adună foarte greu (în ultimii 22 de ani) în jurul unor idei sănătoase, pentru a coagula o asociație, o fundație, o strategie de voluntariat pe termen mediu…

(continuarea în numărul următor)

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Tag-uri: În România

Vizualizari: 901

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus