Atrium Bistro. Nu mint, ca se surpa podul

 

Atrium e un nume destul de vechi în centrul istoric al Sibiului. Atrium Bistro e o ”anexă” mai recentă a cafenelei cunoscute, adică poți și mânca la mesele așezate la unul din capetele Podului Minciunilor. În câteva din camerele cafenelei au fost amenajate și mese pentru nefumători, așa că săptămâna trecută am vrut să mă refugiez aici, având în vedere că Piața Mică era invadată de ARTmania. Dar, nu a fost să fie. Printre măsuțele luminate discret de veioze, am răsfoit vreme de vreo zece minute revistele și cărțile așezate frumos în biblioteca dintr-una din camerele bistro-ului. După tot acest timp, una dintre ospătărițe a venit să mă lumineze: în după-amiaza aceea nu se servea nimic în camerele liniștite. Aveam de ales fie terasa, fie spațiul clasic al cafenelei. Am ales terasa, de unde poți face un recensământ cât se poate de fidel al turiștilor care vin prin Sibiu.

Poți face acest recensământ și pentru că ai timp, având în vedere că eu am petrecut, la Atrium Bistro, o oră bătută pe muchie pentru a mânca un fel de mâncare. Culmea, nu știu cum s-a întâmplat, căci ora nu a trecut greu și nici ospătarilor nu am ce să le reproșez. Chiar sunt extrem de amabili și au zâmbetul pe buze, chiar își cunosc meniul și chiar nu stau locului.

Am primit, prin urmare, rapid meniul de la Atrium Bistro. Destul de bogat, cu multe paste. Am ales un piept de pui ușor picant, în sos de smântână și cu vinete. Alături, am gândit că merge un pahar de vin alb. Nu-i rău deloc, probabil de aceea a și costat 7,5 lei. Apoi am avut iar timp să admir turiștii veniți să vadă Podul Minciunilor. Am avut timp să vorbesc la telefon, să verific mailul, să vorbesc iar la telefon.  Singurul fel de mâncare comandat, îmbogățit cu cartofi fierți a venit la 30 de minute de la comandă. Nu e această un capăt de pod de netrecut, mai ales că mâncarea era foarte gustoasă. Puțină, dar gustoasă. Mai puțin banalii cartofi natur, pe care nu i-a prins apa fiartă cum ar fi trebuit. Cam jumătate dintre ei trosneau între dinți, de cruzi ce erau.

În rest, cum ziceam, mâncare bună. Dacă era seară, îmi bucuram timpul liber cu muzica lui nea Laci Hunyadi, la pianul adăpostit pe terasă. Pentru că am mai avut timp până să se împlinească ora la care să pot pleca. Am avut timp să și vizitez baia, extrem de spațioasă și curată, o poți folosi fără teamă.

Într-un final, am mai achitat pe lângă cei 7,5 lei pentru vin, alți opt lei (nemeritați) pentru cartofi, plus alți 28 de lei pentru pieptul de pui (aproape de tot meritați, numai că porția era cam mică).

 

Nu trageți în piarist

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi