Bine, mai bine, cel mai bine…! (...alfel spus: MAI BINE NU…)

12 August 2012 22:47

Un primar sibian – în înțelegere cu consilierii săi locali- a decis extinderea Primăriei cu un corp nou, aflat în spatele celui deja existent. Erau vremuri de libertate, Bulevardele își schimbau numele, Primăria trebuia să aibă un turn cu ceas –c-așa-i o Primărie onorabilă, cu turn-, ba chiar și un luminator piramidal, prin care să intre razele soarelui, ziua, și ale lunii, noaptea… Proiectul a fost făcut, prezentat, modificat, criticat, și pe urmă acceptat. C-așa-i la noi, la români: lucrurile bune se nasc din frământări…!

Acuma, dacă ma întrebați pe mine, n-aș ști să vă spun de ce primăria a trebuit extinsă: poate nu mai încăpeau funcționarii…?! Pe vremurile dinainte de anii ’90, pe Bulevardul Victoriei lucrau de câteva ori mai puțini funcționari ca acum: se scria cu pixul (nu se inventase computerul…), se copia cu foaia albastră de indigo (nu se inventase fotocopiatorul, zis Xerox, nume propriu transformat în nume comun, ca alen-delonu’ din piele de oaie al anilor ’70), în sfârșit, funcționarii erau mai puțini dar, se pare, munceau ceva mai mult.

După ce s-a ridicat structura de rezistență, Primăria n-a mai avut bani de terminat noua Primărie. Și, ani de zile, șoferii aflați în trecere prin Sibiu –dinspre București spre Arad- admirau, laolalta cu sibienii alogeni, scheletul urât, din beton, al fostei viitoare Primării. În timpul ăsta, funcționarii erau din ce în ce mai numeroși, dar și mai înghesuiți…

Pe urmă, a venit un nou Primar și –în aceeași bună înțelegere cu consilierii săi locali- a decis abandonarea construcției începute și mutarea Primăriei în Piața Mare. Toate s-au realizat după cum știm, iar acum avem o frumoasă clădire cu tot felul de servicii, -e adevărat că nu toate sunt aici, angajații-s mulți și nu încap chiar toți în Primăria cea nouă, mai stau prin cea veche, mai stau și prin alte părți, în fine, cei o mie de oameni harnici muncesc de zor, cu spor…

Tot pe vremuri, în anii ’90, un Președinte de Consiliu Județean s-a gândit să facă o altă clădire, deoarece –nu ghicește nimeni?!- funcționarii nu mai încăpeau în clădirea veche. A fost aleasă o locație –Parcul Astra- și s-a proiectat o clădire care să stisfacă necesitățile Consiliului Județean. Arhitectul s-a gândit, s-a sfătuit, a fost corectat, schimbat, în fine – ca treaba să iasă perfect. Proiectul a fost început cu elan, constructorul a purces la treabă, construcția se ridica într-o săptămână cât altele într-un an, dar…

… – un alt Președinte de Consiliu Județean s-a gândit că, totuși, treaba nu e destul de bună. Bani nu mai prea erau, parcă venea cam scumpă construcția cea nouă, mai bine… și mai bine…cel mai bine… ne răzgândim.

Până la urmă, au facut-o bibliotecă ( cam mare și cam goală), iar vechea problemă a revenit: e nevoie de mai mult spațiu…!

În final, un alt Președinte de Consiliu Județean (penultimul) a zis că ar fi cazul să extindă clădirea cea veche, cu o sală de Consiliu și câteva birouri. Pâi, ce dacă sala e folosită o dată pe lună, când e ședință?! Ziceți că puteau folosi Sala Thalia, care oricum e folosită două ore săptămânal?! Da, da’ e cam departe…

Alt exemplu: La Casa Corpului Didactic, pe strada Turismului, s-a decis mansardarea construcției existente și crearea unor camere în care să doarmă profesorii de la țară care vin in Sibiu, să fie școliți și specializați. Bună treabă… Da, dar cam puține camere, așa că s-a făcut un alt proiect, de extindere, în care să mai punem câteva camere (vreo cincizeci), plus o piscină cu saună (să se relaxeze cadrul didactic, după cursurile cele grele), o sală de fitness - un adevărat “spa” gimnazial și preuniversitar. Lucrurile încep să se miște, arhitectul (cel care scrie aceste rânduri) face un proiect de ți-e mai mare dragul (nu ce se vede acuma, curioșilor le stau la dispoziție cu planșele originale…), treaba merge ca pe roate. Doar că…

Doar că lucrurile pot fi făcute ceva mai bine. Culoarele, mai late. Fațadele, mai regulate. “Placaj de lemn pe fațadă?! O sa putrezească, domnu’ arhitect…”

“Nu putrezește, domnu’ director, e tratat special…! Și, pe urmă, așa e autorizația de construcție, cu lemn pe fațadă! Așa am făcut și studiul de fezabilitate, aprobat de Minister…”

“Lasă, că putem s-o schimbăm, important e să facem treaba cât mai bună, bine că am observat la timp…”

Terasele descoperite au fost acoperite (“să nu plouă prin terasă, Doamne ferește… ca la blocuri, nu vedeți?!”), ferestrele asimetrice au fost re-aranjate (“să semene cu clădirea astalaltă, așa e mai bine…”), iar la urmă –colac peste pupază- finanțarea s-a sistat, iar construcția a intrat “în conservare”.

Până când…?

Până când –un alt inspector general, sau un alt secretar de stat, în fine, un alt “factor de decizie”, s-a gândit că cele cincizeci de camere sunt prea multe, că piscina nu (mai) trebuie, că “spa”-ul e inutil, și că acolo ar trebui să se facă sediul Inspectoratului Județean Școlar. Treaba e încă în dezbatere, este cu “va urma”, ca la telenovele…

Eu, ca arhitect, cunosc foarte bine bâlbâiala asta naționala. Gândirea și răz-gândirea. Mintea întortocheată și indecisă a românului.

Românul este perfecționist. În toate planurile, el vede că se poate mai bine. Ceva mai bine. Ce s-a hotărât ieri, azi se poate îmbunătăți, printr-o altă decizie care, mâine, va părea imperfectă. “Mai bine să ne gândim acuma de două ori, ca să nu greșim…” – aud, cu referire la modificările cerute la vreun proiect.

“Dar nu ne-am gândit deja…?! Nu e asta a paișpea variantă de proiect…?!?”

“Ba da, dar…. Poate că se poate ceva mai bine. Trebuie să iasă perfect…!!!”

Pe lumea asta, doar Dumnezeu e perfect. Nici oamenii, nici arhitecții, nici clădirile lor. Însă nevroza asta de a schimbă mereu direcția, de a nu te ține de planurile făcute, de a căuta, obsedant și obsesiv, “mai binele” în dauna “binelui” – e o treabă românească, orice s-ar spune. Atât în arhitectură, precum și în politică.

“Doamne, dă-i românului mintea cea de pe urmă…”.

Dar după aia, dacă se răzgândește…?!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi