Reglaje fine in urbanism (4)

Ultima oară spuneam că operațiunile urbanistice, de orice tip și de orice anvergură, sunt INVESTIȚII ÎN VIITOR, mai degrabă decât simple cheltuieli de la buget! Și o municipalitate poate să-și permită să facă investiții pe termen lung, pentru un viitor decent al comunității urbane! Cel mai nefiresc este atunci când acea municipalitate face cheltuieli păguboase – gen investiții pe termen stupid de scurt, cum ar fi repararea unei străzi toamna și care în primăvară este deja plină de gropi… Există numeroase situații-model, în care orașe de cinci-zece ori mai mari decât Sibiul, cu centre vechi, dar lăsate în paragină, au investit în reabilitare urbană (mai nou se folosește termenul de REGENERARE URBANĂ) și au transformat centrul, plus unele zone adiacente, adăugând funcțiuni și eliminând trafic – rezultatele au dus la revitalizarea durabilă a inimii acelor orașe, cu venituri la bugetul municipal de 300 – 500 % din cheltuiala inițială!

Cheia acestor operații este însă, pe lângă proiectul inteligent, conform unui întreg pachet de studii de fezabilitate, realizarea LEGĂTURII INTEGRATE ÎNTRE CENTRU ȘI CARTIERELE DIN JUR, CU RELAȚII ASIGURATE PÎNĂ LA CARTIERELE MĂRGINAȘE. Pentru că, a suta oară – orașul nu se dezvoltă și se reînnoiește pentru vizitatori, ci pentru locuitorii săi!

De aici recomandarea specialiștilor vest-europeni, veniți la seminariile și atelierele premergătoare Capitalei Culturale 2007, de a pune totdeauna și în orice loc ACCENTUL PE CALITATEA MEDIULUI CONSTRUIT – pentru dezvoltare și gestionare durabilă, de către comunitatea respectivă, această calitate este mai importantă decât argumentele sociale și economice! Așa putem înțelege de ce este vital să renovăm patrimoniul cu cea mai mare grijă și severitate profesională, pentru că moștenirea transmisă rămâne peste veacuri și este unică – de neînlocuit și imposibil de clonat! Cele mai jenante contra-exemple sunt încercările americanilor (aflați în deficit generic de patrimoniu construit) de a imita monumente și ansambluri care fac gloria unor orașe europene… Este și stupid, și ne-eficient, dovadă spațiile de acest tip care după o vreme rămân pustii, moda americană fiind cea a consumismului, care implică tranziență și deci permanenta fugă după „ceva nou”…

Se vorbește, în mediile profesionale de specialitate, despre „careful urban renewal” – adică RENOVARE URBANĂ PRUDENTĂ, analiza, proiectarea și construirea cu mare atenție și cu echipe de experți, până la cele mai mici detalii sau faze de șantier aparent minore. De aceea este esențială educarea locuitorilor, atât a celor din zonele protejate sau care stau chiar în clădiri-monument, cât și a celor din restul cartierelor, pentru că toți vin în contact cu elementele construite unicat, ușor de deteriorat, sau chiar pot deveni în timp proprietari ai unor asemenea clădiri. Aș zice că în special reprezentanții unei comunități cum este Sibiul, adică aleșii locali, parlamentari, conducători temporari ai unor instituții de stat, trebuie să facă efortul de a se informa în aceste domenii, care sunt cele prioritare în orice strategii legate de asemenea orașe!

Cum spunea cineva : „ Șansa Sibiului este să rămână mereu capitală culturală!” Și este tot mai greu când alte orașe se ridică drept capitale regionale (Cluj, Brașov, Timișoara) și când populația noastră este în scădere…

Sigur că în anii de după 2007 autoritățile locale, împreună cu organizațiile culturale ce au rămas viabile în zona Sibiului, au încercat să păstreze animația în centrul istoric, indiferent de anotimp. Câteva acțiuni culturale și comerciale au devenit perene (târguri, festivaluri, prezentări etc.). Ar fi totuși câteva observații, pe care mai mulți comentatori le-au avut, disparat, asupra situației:

- există un prea mare contrast între numărul și substanța acțiunilor desfășurate în Piața Mare și restul locațiilor din intra-muros !

- la prea multe acțiuni din această piață, monumentul închinat lui Gheorghe Lazăr este ocultat, mascat, acoperit de diferite tarabe, instalații, mizerii -  în cel mai mare dispreț posibil!

- la majoritatea instalațiilor și bazarelor împrăștiate în Piața Mare (și care stau săptămâni de zile) nu se mai ține cont de funcția de circulație pietonieră a acestei piețe, de legătură între străzile Bălcescu, Magheru, S. Brukenthal și Avram Iancu.

- concentrarea acțiunilor culturale și comerciale în piețele centrului istoric impune o reconsiderare a circulației auto în toate zonele adiacente. Altfel, la fiecare asemenea eveniment (și unele durează săptămâni) au loc sufocări ale traficului și disfuncționalități majore în utilizarea tocmai a spațiilor publice tradiționale… Se încetățenește imaginea și ideea că cineva nu dorește funcționarea normală a zonei, sau că zona are niște probleme din start, imposibil de rezolvat și deci nu mai merită scurgeri de la buget…

Unul dintre cele mai subtile mijloace de evaluare a impactului (pozitiv) al tuturor luărilor de poziție și eforturilor locale legate de protejarea și valorificarea patrimoniului moștenit este modul în care locatarii din aceste zone sibiene/ patronii cu spații în centrul istoric/ instituțiile de stat adăpostite în aceste clădiri - urmează regulile de prezervare a imobiliarului respectiv! Dacă se continuă frauda majoră (distrugeri intenționate de corpuri vechi, modificări importante ale elementelor, cum ar fi șarpante, decorații interioare sau exterioare,etc.) și frauda minoră (dispariția mobilierului urban istoric, a feroneriilor, modificarea tâmplăriei etc.), atunci acțiunea de conștientizare și cea de control-sancțiune sunt în suferință… Scopul nu a fost atins, pericolul pentru patrimoniul sibian este intact ! La fel putem să spunem despre viitorul de pol cultural transilvan al Sibiului – PERICOL DE IREMEDIABIL EȘEC…

(continuarea în ediția viitoare)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi