Ioan Botocan, fost preot paroh al Catedralei Mitropolitane din Sibiu si erou in al Doilea Razboi Mondial

 

A participat la luptele purtate de armata română de la 22 iunie 1941 până la 9 mai 1945, pentru eliberarea teritoriilor răpite în 1940 din trupul României Mari. Cu dăruire şi credinţă, a fost prezent în rândurile ostaşilor aflaţi în refacere, la căpătâiul celor loviţi de glonţul duşman. S-a ocupat de cele sfinte pentru eroii căzuţi pe câmpurile de bătălie, de cimitirele eroilor noştri şi a întins Sfânta împărtăşanie muribunzilor şi celor aflaţi în suferinţă, în imediata apropiere a frontului şi în spitale de campanie. În toată perioada campaniei de est, a repus în funcţiune biserici ortodoxe, închise de regimul comunist-stalinist, a botezat şi a cununat peste o mie de copii şi cupluri care nu au putut beneficia de aceste drepturi creştineşti, interzise de către autorităţile bolşevice. 

”La 1 aprilie, în Cialbasi, am spovedit şi împărtăşit, după prealabila cuvântare, pe ostaşii din companiile a 11-a şi a 12-a. I-am împărtăşit la 2 aprilie, dimineaţa. Apoi am spovedit trupa şi ofiţerii de la A. O. R. l-am împărtăşit la 3 aprilie. La 2 aprilie, seara, în joia patimilor, denia în ruseşte, cu evangheliile în româneşte şi în ruseşte. La 28 aprilie am mers la postul de comandă al batalionului III, pe poziţie, iar la 29 aprilie am mers pe prima linie, la compania a 10-a, vorbind cu ostaşii şi încurajându-i. După aceasta, aproape zilnic, am mers la batalionul III, pe poziţie şi, mai ales, la postul de prim ajutor batalionar. Am amenajat cimitirul de pe şoseaua Mekensia, cruci model, aliniere şi împrejmuit cu gard frumos. Ostaşii au fost înmormântaţi toţi în gropi individuale şi cu toată lipsa de material, pentru ofiţeri am reuşit să fac coşciuge. Propuneri: pentru bunăvoinţa, concursul şi ajutorul pe care 1-a dat Regimentul 90Infanterie în ridicarea monumentului, lucrare de artă, din cimitirul eroilor din Otarkoi, Vă rugăm să binevoiţi a le transmite mulţumiri şi arhiereşti binecuvântări” (sursa: "Preoţi în tranşee - 1941 - 1945", autori Gh. Nicolescu, Gh. Dobrescu, Andrei Nicolescu, editată de Fundaţia General Ştefan Gusă, Bucureşti).

 

Pentru meritele sale ca preot duhovnic în slujba patriei şi bisericii creştine, a fost decorat cu ordinele „Coroana României” şi „Steaua României” în grad de Cavaler cu spade şi panglică de Virtute Militară. A rămas în serviciul armatei până în 1948 când s-a desfiinţat serviciul confesional în armată, fiind trecut în rezervă cu gradul de colonel. A fost preot paroh şi ridicat la rangul de protopop al Catedralei Ortodoxe Mitropolitane din Sibiu. După 1990, a făcut parte din Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război "Traian Moşoiu" din Sibiu. A decedat la 8 decembrie 1998 şi este înmormântat în Cimitirul Municipal Sibiu. În anul 2010 a decedat şi distinsa lui soţie, Maria Boţocan. Pe crucea lor de la mormânt, este gravat un profund epitaf: "Eu sunt învierea şi viaţa! Cel ce crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta? IOAN XII 25.27" 

de col. (r) V. Nghină