Romanii si Europa

Subiectul acesta poate părea vetust, demodat, dar cele două recente evenimente: Congresul PPE la Bucureşti şi lansarea candidaţilor USL pe stadionul Naţional, readuc în discuţie probleme privind stadiul actual al relaţiei românilor cu Uniunea Europeană. Chestiunea se rezumă la întrebarea ce atitudine şi de cât sprijin se bucură în continuare aderarea României la UE, care este atitudinea reală a majorităţii românilor în problemă?

Este limpede, programarea mitingului electoral al USL concomitent cu Congresul PPE, mai mult chiar, încercarea de sincronizare a discursurilor lui Ponta şi Antonescu cu cele ale lui Barroso şi Merkel au pus în evidenţă intenţia vădită de a contracara efectul psihologic, impactul politic al desfăşurării unui eveniment de largă rezonanţă europeană la Bucureşti câtă vreme, nu demult, socialiştii europeni le-au refuzat prietenilor lor români organizarea unui eveniment similar. A fost un afront direct, dur, la adresa forţelor politice care conduc majoritar destinele Europei. Doar că nu le-au spus de la obraz, nici voi n-aveţi ce căuta la noi. A fost o tactică bună, potrivită pentru USL? Câţi români se identifică cu ea?

Deşi o reuniune de partid (de partide), problematica PPE s-a axat  pe principalele teme care frământă arzător Uniunea. Reprezentanţii  a nu mai puţin de 16 ţări europene n-au ezitat să puncteze asupra dificultăţilor serioase pe care le întâmpină procesul de coagulare şi integrare europeană, în spirit critic şi autorăspunzător, scrutând asupra măsurilor posibile de intreprins pentru a da un nou impuls unificării europene. În contrast, discursurile de pe Arena au marcat o puternică tentă electorală, total detaşate atât de problemele interne care frământă pe zi ce trece societatea românească cât şi de elementele de legătură care ne-ar putea apropia mai mult de Europa. Se va zice probabil, bine bine, dar a fost o reuniune specific electorală cu manifestări asezonate specificului. Aşa este numai că, dacă nu s-a dorit antamarea problematicii care frământă acum ţara şi societatea românească, nu trebuia adusă la numitorul comparativ cu dezbaterea europeană. Aşa, orice judecată pune faţă în faţă seriozitatea, preocuparea, spiritul de răspundere cu care cei mai proeminenţi conducători ai Europei s-au aplecat asupra crizei ce străbate Uniunea sub multe aspecte fierbinţi: recesiunea economică, dificultăţile fiscale, datoriile suverane, dificultatea zonei Euro, ocuparea forţei de muncă, coordonarea legislativ-instituţională etc. în izbitor contrast cu manifestarea grotescă a unui naţionalism găunos, a unei frazeologii de tip Ceauşescu-Iliescu şi antemergătorii, un potop verbal fără noimă încărcat de un populism greţos, desuet, dezlănţuit fără pic de jenă peste frumoasa Arenă. Că n-ar fi fost subiecte în contrapartidă? Cum să nu? La modul pozitiv reîntregirea salariilor, mănunchiul măsurilor de reactivare a diverselor forme de protecţie socială ciuntite de Boc şi ai lui, perspectiva sperat-promiţătoare a lui 2013, iar la polul negativ trendul economic în alarmantă scădere asociat cu inflaţia galopantă, cu restrângerea investiţiilor pentru a plăti salariile şi pensiile, cu o adevărată febră a împrumuturilor în acelaşi scop, cu deprecierea maladivă a leului, cu exodul investitorilor şi multe altele. În context comparativ, toate acestea trebuiau tratate cu spirit de răspundere, pentru ca românul să vadă că şi politica noastră poate fi serioasă şi responsabilă.

N-a fost să fie. Românii adunaţi pe Arenă - altfel decât cei din 1918 la Alba Iulia – s-au îmbătat cu vorbele naţionalismului populist, după ce mai înainte se îmbătaseră cu „o bere”şi au strigat sub jurământ credinţă USL-ismului. Nu toţi e adevărat. Unii şi-au dat seama că sunt pe celebra arenă, au profitat de ocazie şi au jucat ce le-a venit la îndemână tocmai în timpul marilor discursuri, pe când alţii socotind că şi-au făcut datoria venind,  pot pleca cu sufletul împăcat chiar dacă discursurile nu s-au încheiat.

Toată organizarea a voit să dea impresia că acolo este adevărata suflare românească, nu numai cea care a votat DA la referendum. Şi de fapt, aici este toată problema: dacă cei de pe Arenă, desprinşi de euforie şi-au dat seama, aşa cum au făcut-o mulţi alţi români în faţa televizoarelor, de găunoşenia verbului electoral acolo practicat, este una; dimpotrivă, dacă vor rămâne tributari, sclavi ai cuvântului searbăd, fastuos şi mincinos, departe de problemele reale ale vieţii, va fi cu totul altceva. Există însă un risc, un risc major, anume ca românii să-şi imite politicienii cu jocul la două capete, astfel cum au făcut-o USL-iştii viz-a-vi de Europa: să se declare cei mai devotaţi, cei mai înfocaţi europenişti, în timp ce tună şi fulgeră, mai pe faţă mai pe ascuns împotriva Uniunii Europene, cu adresă precisă la principalii ei conducători. O astfel de atitudine nu va face mulţi purici. Odată, s-ar putea nu peste multă vreme, Europa ne va cere decizia fermă. Nu pe pragul uşii! Fie înăuntru fie înafară!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi