Gheorghe Muntean - Mandria ludosenilor

de col. (r) Victor Neghină

Astfel este apreciat fostul colonel în rezervă Muntean Gheorghe care face parte din galeria oamenilor de seamă ai frumoasei comune Ludoș. Răsfoind filele bibliografiei sale, ele îl definesc încă din anii adolescenței ca pe un truditor român în slujba țării și neamului. 

Muntean Gheorghe s-a născut în septembrie 1910 în comuna Ludoș. Tatăl său, participant la primul război pentru făurirea României Mari i-a oferit prima lecție de iubire de glie și neam. După absolvirea școlii primare din satul natal și a liceului militar Mihai Viteazul din Târgu Mureș, susținând examenul de bacalaureat în anul 1931 la colegiul Gheorghe Lăzar din Sibiu. După terminarea liceului s-a dedicat carierei armelor, absolvind școala militară de ofițeri activi, infanterie “Principele Carol” din Sibiu ale carei tradiții le continuă Academia fortelor tereste Nicolae Bălcescu. 

În anul 1933 a fost avansat la gradul de sublocotenent în cadrul promoției “Alba Iulia” fiind repartizat în regimentul 91 infanterie din Cetatea Eternă a marii uniri – Alba Iulia, din divizia 18 infanterie. Aici a trăit bucuria înălțării la gradul de locotenent. Afirmându-se ca un instructor destoinic, i s-a oferit șansa de a absolvi cursurile școlilor de aplicație în 1934 și 1936 în specialitea infanterie și cavalerie. După absolvirea școlii va îndeplini funcții de comandă în regimentul 10 Călărași, unde va fi avansat la gradul de căpitan. Cu acest brav regiment sibian al diviziei 18 infanterie a luat parte la luptele pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord de sub asuprirea imperiului bolșevic. De la 22 iunie 1941 până la 23 august 1944 el se afla permanent în primele linii de atac, în luptele de la Prut până la porțile Stalingradului, afirmându-se în fața ostașilor ca un ofițer curajos, demn de orice faptă de arme. Pentru acest comportament exemplar i s-au conferit înaltele distincții ostășești, Crucea și Steaua României cu spade iar din partea aliatilor Crucea de Fier Germană.

De la 1 septembrie 1944, pană în martie 1945, neînfricatul capitan Muntean Gheorghe a luat pieptiș cotropitorul din Transilvania străbună, încadrat tot în linia întaia de bătaie, la comanda unui excadron de cavalerie și apoi a unui divizion din regimentul 2 Călărași al diviziei a doua cavalerie fiind printre primele subunități care au trăit bucuria, la 25 octombrie 1944, de a fi eliberat ultima brazdă din pămantului răpit al Transilvaniei. În focul acestor grele încleștări cu trupele adverse, temerarul căpitan Gheorghe Muntean a fost grav rănit și internat în spitalele militare de campanie. Pentru faptele excepționale de arme, afirmate la comanda subunităților sale, a fost decorat cu cea mai înaltă distincție “Ordinul Mihai Viteazul” clasa a 3-a cu spade. Fiul satului Ludoș a fost apoi avansat la gradul superior de maior. În 1947, “drept recompense” pentru meritele sale în armată timp de peste 17 ani dintre care aproape 4 ani aflați în focul luptelor din linia întâi de bătaie, a fost trecut în rezervă doar cu un singur drept: dreptul la muncă. Însă pe la fiecare ușă pe la care a bătut noii directori îl întrebau daca este membru de partid și dacă a luptat împotriva URSS. Astfel, trecand prin mari confruntări ale regimului comunist instaurat de Moscova cu greu și-a gasit un loc de munca însă nu pe masura valențelor sale. Cu toate dificultațile cu care se confrunta, veteranul de război Gheorghe Muntean s-a aflat permanent în tumultul vieții. Astfel s-a implicat în amenajarea cimitirelor eroilor și apoi al veteranilor de razboi din pădurea Dumbrava, a scris monografia satului natal Ludoș precum și monografia generalului de brigade Rusu Virgil.