Am mancat la Imparatul Romanilor alaturi de Constantin Morar

Bine, Constantin Morar nu știe că a mâncat alături de mine, dar asta e altă treabă. De fapt, treaba lui era o sticlă de vin alb cu apă minerală și compania de la masă, dar ajungem și acolo.

M-am dus la restaurantul de la Împăratul Romanilor pentru că stau de șase ani în Sibiu și n-am intrat niciodată, în schimb de mai multe ori m-au oprit turiști pe stradă să mă întrebe cum se ajunge acolo. Și am înțeles de ce după o căutare scurtă pe Google, unde sintagme precum ”cel mai vechi restaurant din țară” sau ”oaspeți ca Împăratul Iosif al II-lea, Johannes Brahms, Johann Strauss sau Frantz Liszt” sunt la tot pasul.

De când am pus piciorul în restaurant m-a impresionat decorul. N-am pretenția că am călcat prin toate restaurantele din Sibiu dar cred că este unul dintre cele mai frumoase. Nici prea împopoțonat, nici exagerat, nici prea strident, ca să nu-l mai laud, este un loc frumos unde să iei masa.  Doamnele de la servire m-au luat imediat în primire și au fosit amabile tot timpul. După ce m-am așezat, l-am observat pe domnul Morar la una din mesele vecine. Nici n-a fost greu să-l observ, eram cam singuri pe acolo. Cât am studiat eu meniul, el tocmai termina o sticlă de vin și lua alta. Așa mi-a făcut o poftă! Dar m-am întors la meniu, care meniu, să știți că e unul simplu și sumar. În vreo zece pagini l-ai terminat, cu tot cu băuturi, deserturi și mesajele de ”Poftă bună!”. Prima ”zeamă” pe care mi-au căzut ochii a fost supa cremă de roșii, și cum sunt fan declarat, la ea m-am oprit. Am mâncat și la Roma, unde m-am lins pe degete, dar vă jur cu mâna pe inimă că asta a fost divină. Groasă de stătea lingura dreaptă, dreasă cu smântână și decorată cu câteva frunze de busuioc proaspăt... Mă scuzați, mi-a căzut pe tastatură!

Ca să rămân în ton, la felul doi am luat niște tagliatelle cu pui și ciuperci pleurotus. Am stat ceva după ele, vreo 20 de minute. Timp în care, la masa vecină, au venit trei bătrânei să ia câte o sută de Alexandrion. Imediat l-au observat și ei pe Morar. ”Bă, știți cine e ăsta? E Morar, ăla de a fost bucătar aici!”. ”Ba nu, a fost șef de sală!”, a răspuns altul. Apoi au trecut bârfa la hotelul de la Bradu, milioane de euro  și n-am mai fost atent la ei. Oricum, veniseră și pastele... Care paste au fost atât de bune, încât m-am gândit o clipă să merg să-l sărut pe bucătar pe gură. Da mi-a fost frică că poate-i femeie... Sunt genul care nu mă ridic de la masă până nu simt că nu mai pot, dar la ce porții servesc oamenii ăștia chiar am făcut un efort. Cu pauze de respirat! De desert nu vă mai povestesc că nu mai am spațiu.

 Închei prin a vă spune că toată masa asta delicioasă, stropită cu o bere brună, n-a costat mai mult de 45 de lei. Un pic mai mult decât vinul alb al domnului Morar, pe care tot acolo la masă l-am lăsat.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului