Am învățat la școală (pe vremea mea se învăța… ) despre aspectul geologic-geografic al Transilvaniei de forma unei cetăți naturale – datorită lanțului carpatic ce o închide de peste tot! Singurele debușee care nu solicită escaladări (pe drumuri sau cărări) ar fi văile Mureșului (spre vest) și Oltului (spre sud), dar și ele sub forma defileurilor…
Astfel că acest ținut păduros (unele sate din Evul mediu timpuriu încă aveau nevoie de defrișare ca să-și instaleze vatra) a fost un receptacul foarte primitor pentru multe comunități, resturi de triburi, popoare, diverși migratori ce au escaladat munții și au traversat pădurile, atrași de bogățiile solului și subsolului, cărora li s-a dus foarte devreme vestea până departe… Poate că puțini dintre locuitorii Transilvaniei de astăzi mai sunt interesați de istoria reală a acestor meleaguri – zonă tipică de interferențe politice și culturale, interese economice și strategice, adică un creuzet uman specific european !! Interesant că, din uriașul tezaur muzical plămădit în acest creuzet, ne-au rămas două elemente specifice modului de viață a două etnii principale – românii au o salbă de cântece tradiționale („hori”, cum le zice Grigore Leșe) care privesc Transilvania ca un întreg și ca vatră a poporului, iar sașii, prin elita lor conducătoare, au creat un imn: „Siebenbürgen, süße Heimat”…
Dar să urmărim aceste straturi istorice, care încă se regăsesc în sol și subsol, cu urme milenare de edificii și până la imobilele interbelice, apoi în tezaurul muzical tradițional sau cult, în tot acel patrimoniu imaterial care construiește specificul spiritual transilvan:
1. stratul foarte vechi se referă la perioada anilor 5000 înainte de Hristos, când pe valea Mureșului se aflau o serie de sate, dintre care se distinge târgul înfloritor Tărtăria (cel cu celebrele tăblițe cu scriere ante-sumeriană!). Așteptăm construcția autostrăzilor transilvane, ca numărul descoperirilor să se multiplice.
2. stratul daco-getic, cu așezările rurale și cele sacrale – Muntele fortificat de la Sarmisegetuza Regia, și care strat conține numeroase urme și de-ale contemporanilor vecini cu dacii. Nu mai revin la prostia responsabililor culturali și turistici conaționali, legată de Tărtăria, dar lipsa oricărei valorificări științifice, spirituale și de turism cultural a munților cu construcții dacice (inclusiv a celor din sud-vestul județului Sibiu…) este un semn că genele bune ale strămoșilor nu s-au prea transmis urmașilor din anii 2000…
3. stratul roman, cu orașe, villae și castre militare – tot o bogăție nevalorificată, chiar dacă edificiile rămase nu sunt la nivelul celor din zona mediteraneană. A nu se uita,de ex., că la poalele cetății Vauban din Alba Iulia (cartier de case unifamiliale) s-au distrus în ultimul secol hectare de construcții urbane romane, proces care se continuă și azi, pe alte hectare!
4. stratul culturii coloniștilor sași și maghiari, cu edificii în urban și rural, unele dintre unicatele Europei de est, imaginea specific transilvană mai ales a unui implant colonizator din vestul continentului, cu adaos cultural pregnant și cu importanță istorică insuficient marcată – păstrarea granițelor civilizației occidentale pe crestele Carpaților! Ca să nu mai vorbim despre interferențele cu principatele românești aflate de partea cealaltă a munților.
5. stratul rural românesc medieval – cu toate acele „țări” din depresiunile și Subcarpații interiori care au transmis până în sec. XX. ecourile civilizației daco-romane – Hațegul, Loviștea, Maramureșul, Apusenii, Amnașul, Făgărașul, Ținutul pădurenilor și celelalte.
6. stratul secolelor XVIII-XIX – cu bisericile și mănăstirile românești din cărămidă (unele demolate după 1990 de către comunitatea sătească ce ar fi trebuit să le protejeze !!), conacele nobiliare în general maghiare, manufacturile pe lângă orașe sau pe văile apelor de munte (germenii industriei de mai târziu), cartierele urbane românești – care au fost mutilate în perioada comunistă, dar aproape demolate dup 1990… Așa că din acest strat, urmele civilizației românești s-au șters cu bună-știință chiar de către membrii acestei comunități!
7. stratul finalului de secol XIX- început de secol XX, când au avut loc mari campanii de edificare urbană (mai ales ale administrației austro-ungare), și începerea rețelei de infrastructură dintre localități – liniile ferate și drumurile pe care le folosim și astăzi !
8. stratul interbelic – când are loc campania românească de edificare în orașele și satele Transilvaniei, revenite la Regatul Român, de unde am moștenit școli, clădiri administrative, biserici, căminele culturale rurale, spitale și atâtea altele.
9. stratul perioadei comuniste – alcătuit din edificiile ieftine ridicate în cantitate de masă (blocuri de apartamente, case fără stil în mediul urban și rural, construcții industriale și agricole care după 1990 au intrat repede în degradare și au dispărut, vandalizate, tot în proporție de masă !). Încă nu s-au studiat complet consecințele la nivel urbanistic ale implantării, în peisajul construit și în cel cultural, a unei asemenea cantități de construcții lipsite de armonie, fără un stil arhitectural decelabil la nivelul bunului-simț, necontextuale și mari consumatoare de energie…
Sigur că din cauza acestui strat parazitar avem numeroase probleme în cadrul organismelor urbane și rurale, ale căror reglaje fine au fost date peste cap, dar asta n-ar trebui să ne ducă la neglijarea patrimoniului lăsat de celelalte straturi socio-istorice, care este cel cu adevărat valoros – cel care generează identitatea Transilvaniei, FARMECUL ȘI CALITATEA LOCUIRII ÎN ACEST SPAȚIU GEO-POLITIC, ECONOMIC, CULTURAL ȘI MENTAL !
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 454
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Newman
Acum 2 ore
Silviu
Acum 2 ore
Emil
Acum 3 ore
Sibian
Acum 3 ore
Sibian