Absenteismul nu-i o solutie

 

Unii dintre interlocutori-din păcate nu puţini-îmi spun că nu vor merge la vot pentru că n-ar avea nici un rost; că toţi sunt la fel, că toţi mint şi fură, că se duc în Parlament numai ca să-şi facă mendrele. Absenteismul este un fenomen destul de larg răspândit. Numai în comunism iar acum numai în Coreea de Nord, eventual în Cuba se înregistrează prezenţe la vot de 99,99 la sută.

Din motive obiective nu toată suflarea unui popor se poate mobiliza la alegeri. Dar atunci când segmente importante, semnificative din electorat stau deoparte, când absenteismul este de natură să influenţeze decisiv alegerea, avem de-aface cu o problemă gravă. Gravă deoarece în sistemul democratic votul popular este puterea. Se zice, ce mai contează un vot şi aşa ies ai lor. Nu-i chiar aşa. Oricât s-ar frauda, oricât s-ar falsifica, în cele din urmă votul masiv îşi spune cuvântul. Şi acest cuvânt este absolut necesar deoarece în sistemul real democratic nu există alternativă. Parlamentul este puterea legislativă, în faţa lui este răspunzător Guvernul, el poate suspenda Preşedintele, cu alte cuvinte este centrul de greutate al întregii puteri în stat. Iar Parlamentul este ales de popor. De cum sunt apreciaţi, de cum sunt votaţi parlamentarii, aşa va arăta şi Parlamentul.

Din nefericire nu toţi cetăţenii realizează colosala importanţă atât a prezenţei la vot cât şi a votului în sine. Cel mai adesea, de mulţi, votul este luat în zeflemea. E acolo, un fleac. Este o abzicere nu numai de la un drept ci şi de la o obligaţie. Nu avem consacrată obligativitatea votului, avem în schimb şi invocăm calitatea de cetăţeni. Nu ne simţim obligaţi să votăm, în schimb pretindem critic calitatea prestaţiei lor. Este aici o profundă contradicţie. În chip firesc ar fi ca cei ce nu votează să nu emită nici pretenţii.

Nu corespunde adevărului nici afirmaţia că n-ai de unde alege, că toţi ar fi o apă şi-un pământ. Doar că, precum spuneam, alegerea nu e o simplă joacă. Pentru a fi un bun alegător trebuieşte în primul rând să te informezi, trebuie să-ţi însuşeşti o minimă cultură politică. Toată degringolada noastră postdecembristă, tot simulacrul de democraţie au la temelie dezinformarea, manipularea la nivel de masă. Cum putem s-o ocolim? Odată, judecând omul, calităţile lui, nu ca unul care ar putea face minuni în colegiul său - acestea ar fi eventual la latitudinea primarului, a consiliilor – ci ca un bun parlamentar, priceput şi de bună credinţă. A doua oară, judecând partidul sau formaţiunea pe care o reprezintă. Parlamentarul nu poate acţiona individual, e ţinut de politica grupului, a partidului. Acest criteriu primeşte o importanţă covârşitoare. Obligatoriu, alegătorul trebuie să deţină minimum de informaţii, de date, de cunoştinţe pentru a face deosebire între partide. Îndeobşte acestea se întrec în afirmaţii, în promisiuni, în proiecte menite să ne convingă, pe când adesea, după alegeri, rămân vorbe goale. Cum să le judeci deci?

Există criterii obiective pe care le poţi avea în vedere. Aşa spre exemplu, prestaţia partidului la guvernare în decursul timpului. Ce a făcut când a guvernat. Care-i sunt efectele guvernării asupra ţării. Cu deosebire se pot face comparaţii între guvernările mai recente. Voi da un exemplu la îndemâna oricui: un guvern a pus accentul pe stimularea investiţiilor aducătoare de venituri şi locuri de muncă, pentru a asigura plata cheltuielilor, inclusiv pensii şi salarii, cu preţul iniţial al unor restrângeri. Un alt guvern i-a luat locul, a luat banii de pe investiţii şi acoperă cheltuielile. Spre exemplu, lucrările tronsonului de autostradă Sibiu-Orăştie sunt puternic afectate de translatarea fondurilor. Unde se poate ajunge? Banii se termină şi dacă n-ai investiţii, cu alte cuvinte dacă economia nu produce, nu-i înlocuieşte, rămâi de căruţă, trăieşti din împrumuturi sau alte expediente. Până când? Nu se ştie. Între timp, facilităţile în consum sunt înghiţite de inflaţie, de deprecierea valutei, de regresul economic. Jubilăm la început şi aplaudăm, când de fapt, în totul previzibil, lucrurile se înrăutăţesc. Tentaţia de moment îţi poate fura votul. Mai târziu vei răspunde pentru el.

Tot astfel, se poate judeca un partid după modul cum se comportă în raport cu anumite valori fundamentale pentru societate. Unul dă curs justiţiei fundată pe adevăr, nu-şi menajează propriii membri, altul îi cocoloşeşte prin Parlament; unul stimulează instituţii ale statului menite să lupte cu fărădelegea, cu coruţia ( CCR,ANI, CSM etc.) altul le pune beţe în roate; unul ne spune adevărul fie el cât de dureros, altul ne amăgeşte cu promisiuni şi minciuni dulcege.

Se poate reacţiona la nivel democratic? Sigur că da, cu două condiţii: odată să te prezinţi la vot (de la mic la mare, de la tineri la vârstnici) iar a doua oară să-ţi asumi responsabilitatea votului. N-o vei face la nivel cetăţenesc, nu te amăgi, nu te aştepta la bine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi