Din casa de copii, campion in ring

 

„Adversarii nici nu știu de unde vine lovitura”

 

De voie, de nevoie, Claudiu a fost forțat să schimbe garda, lucru care în box îi derutează teribil pe adversari. Problema de creștere din copilărie a dus la o coordonare a mișcărilor deloc armonioasă, însă din octombrie 2009 a intrat pe mâna antrenorului Gheorghe Niță. După antrenamente dure, combinate cu gimnastică de refacere, cel care părea compromis din start a primit o nouă șansă. „El, de mic, a avut probleme. Nu avea coordonarea între brațe și picioare. De aceea îl mai alint <>. Am lucrat frumos cu el, am făcut gimnastică și s-a schimbat. Deja a început să lucreze frumos. Are ochiul format. Dacă îl vezi boxând, nu îl vezi să ia vreun pumn. Vede loviturile! Adversarii nici nu știu de unde vine lovitura”, spune, zâmbind, antrenorul Niță, completat de un Claudiu sincer și puțin timid: „Prima dată, eram pe gardă normală. Începusem să stau rău în gardă, cu picioarele stăteam crăcit, iar apoi am schimbat garda. După aceea, și în garda inversă am început să stau rău. M-am schimbat din nou, după care mi-am dat drumul pe amândouă”, mărturisește Claudiu Covaciu, al cărui procedeu favorit este croșeul de dreapta. „Îl aștept să vină pe mine, dau croșeul de dreapta, iar apoi el se duce”.

 

Cinci frați, trei boxează

 

Casa de tip familial „Maria-Mirabela” din Drașov este adăpost, școala și cămin nu doar pentru Claudiu Covaciu, ci și pentru ceilalți patru frați ai săi. Din cei cinci, pe lângă Claudiu, alți doi copii au ales să practice boxul. „Fratele mai mare a fost campion național, vice-campion, iar anul acesta a luat medalie de bronz. Anul acesta a intrat Claudiu în competiții, la anul intră un alt frate de-al lui. Toți sunt sănătoși, voinici și puternici. Și toți disciplinați și respectuoși!”, spune Gheorghe Niță. Niță își împarte viața între Drașov și Sibiu, deoarece patronii casei de copii i-au amenajat acolo o sală de antrenament, special construită pentru boxerii în devenire. „În general, boxul este practicat de copiii mai necăjiți, mai uitați de soartă, cum s-ar zice”, subliniază profesorul.

 

Adversarul și-a scos mănușile

 

Cunoscătorii știu că în box este dificil să găsești sportivi atât ofensivi, cât și defensivi. În general, boxerii fie așteaptă adversarul, fie se duc asemeni unui tăvălug peste acesta. Cu o simplitate debordantă, Claudiu, una dintre excepții, spune că alternează cele două stiluri de luptă pentru că „e ca un fel de joc, așa îmi vine prin cap”. La prima competiție la care a participat, Claudiu a câștigat medalia de aur. S-a întâmplat la Vîlcea, în perioada 14-20 octombrie 2012, unde au avut loc Campionatele Naționale. După trei meciuri, în care a luptat chiar și cu campionul en-titre, Claudiu Covaciu a câștigat categoria 48 de kg. În ultimul meci, adversarul și-a scos mănușile și a abandonat. „Primul meci a fost cu unul, dar nu avea valoare. Apoi, campionul de anul trecut, de Zulbie, mai mare cu un an. Nu a avut ce să îi facă. Ăla cădea pe corzi, se arunca. Claudiu l-a bătut fără drept de apel. Apoi, finala, cu un boxer de la Dinamo, care era, la fel, mai mare cu un an – Tănăsescu. S-a terminat prima repriză și am văzut că cel de la Dinamo își desface mănușile. Îi curgea puțin sânge din nas și mă întrebam de ce îl oprește, că nu era de abandon. <>, mi-a spus antrenorul Marian Simion”, povestește Gheorghe Niță, care își descrie sportivul ca având „o deplasare pe picioare foarte bună, nu știi încotro pleacă. Lovește din toate pozițiile, schimbă garda și își lovește adversarul când nu se așteaptă. E tehnic! Are stilul antrenorului emerit Gheorghe Vlad de la Câmpulung Muscel, fost mare boxer. Când se lupta cu cubanezii, era circ, îi făcea praf pe toți”.

Pe lângă pasiunea pentru box, Claudiu are apetență pentru muzică și desen. „Îmi place să desenez, dar și cânt, am făcut-o de 1 decembrie, la o serbare. Dar, vreau să ajung boxer profesionist!”.