Am mancat la un restaurant pe care l-am uitat

De fapt, i-am uitat numele. Şi asta se datorează cu siguranţă prejudecăţii cu care am pornit la drum: restaurantul e amplasat în Shopping City, iar eu chiar nu înţeleg de ce ai merge în mijlocul unor magazine de haine să mănânci. La fel cum nu îi înţeleg nici pe cei care merg să mănânce la Kaufland sau Carrefour. Ca să fim bine înţeleşi, nu vorbesc de cei îngenuncheaţi de greutatea cumpărăturilor făcute şi pe care îi loveşte brusc foamea, ci de cei care merg cu destinaţie clară: "mă duc să mănânc în mall".
Având scuza că merg să îmi fac datoria, am purces săptămâna trecută către restaurantul "de vizavi de Leonardo, tocmai s-a deschis, e tunisian, merită", după cum am primit indicaţiile de la o persoană pe care nu ştiu dacă să o caracterizez sau nu drept "prieten".
Restaurantul e, de fapt, cu specific turcesc. Sau aşa se pretinde, deşi avem de-a face mai degrabă cu o cafenea. În afară de vreo patru ciorbe (printre care şi nelipsita ciorbă de burtă) şi trei-patru feluri principale, mare lucru nu ai ce căuta în meniu. Dar asta e pentru fiţe, important e să te saturi cu o mâncare bună. Şi pentru că tot eram la turci am întrebat ospătarul ce purta o vestă turcească din ce e făcut "bamya", care era trecută în meniu la subcapitolul "mâncăruri gătite turceşti". După un sincer "nu ştiu, lăsaţi-mă să întreb", ospătarul s-a întors cu o doamnă administrator, cred, din moment ce tot mânuia facturi şi avea o masă proprie. "Deci, bamya e o mâncare ce se serveşte rece. Veniţi, uitaţi, asta e", mă îndeamnă să mă ridic femeia, arătându-mi un fel de mâncare din vitrina de lângă cea cu prăjituri.
Dacă tot nu ştiam ce e, am comandat bamya şi frigărui de pui, dar nu înainte de o ciorbă de legume, pe care am cerut-o din spirit de precauţie.
Surprinzător, ciorba a venit extrem de repede şi frumos prezentată. Chiar dacă era însoţită de două rânduri de tacâmuri pentru felul principal şi nicio lingură.
Bamya şi frigăruia de pui ruptă în două au venit pe masă în acelaşi minut în care mi-a fost ridicată farfuria de ciorbă. Aşa am reuşit să descopăr că "bamya" e o mâncare din bame, un fel de ardei iute, dar cu gust de sparanghel, care – trăiască telefoanele conectate la net – se mănâncă doar când sunt necoapte. Şi tot graţie telefonului "legat de net" am aflat şi că trebuie grijă mare când găteşti bame, altfel rezultă cam mult substanţă mucilaginoasă. Bucătarul cred că nu a citit atent partea aceasta, aşa că bamele – destul de gustoase de altfel – au rămas pe jumătate în farfurie. Nici frigăruia de pui nu a excelat, fiind mai degrabă comună.
Aş fi vrut să comand şi ceva prăjitură turcească, dar în vitrină am văzut doar produse de la Simpa. Aşa că am cerut nota: 10,4 lei ciorba cu ardei, smântână şi o chiflă de kebab, zece lei bamya şi 12,9 lei frigăruia. Cu tot cu apa şi cafeaua, 43,3 lei. Nu prea ieftin, având în vedere că, de îţi place să mai priveşti şi în altă parte decât propria farfurie, o să vezi în permanenţă perechi de ochi iscoditori, care, între două perechi de încălţări, îşi odihnesc privirea şi asupra ta. A, da, restaurantul se numeşte Golden Horn. Parcă.

BB (Baiazid cel Bătrân)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi