Imaginea Romaniei – Justitia

Afirmam, în comentarii anterioare că după victoria în bătălia politică atenţia se va îndrepta către justiţie. Nu era de altfel o judecată originală. Artizanul  cenuşiu  se pronunţase în sensul că victoria nu este deplină fără avea în mână şi acest as. Era de aşteptat deci să vedem primii paşi, primele turbulenţe menite să pună în cauză prestigiul ca şi independenţa acestei deosebit de importante autorităţi a statului. Şi, cum spuneam, nu era să iasă la înaintare politicienii. Vor găsi ei modalităţile indirecte, „rafinate”, de destabilizare.
    Iată, raportul MCV atât de întors pe toate feţele, vorbeşte răspicat despre unul dintre aceste mijloace: decredibilizarea prin intermediul presei. Evident, a presei obediente, angajate - detaliem noi. Şi cum era să nu fie aşa, câtă vreme  personaje de primă mărime politică în frunte cu patriarhul celor mai urmărite posturi de televiziune îşi numără neliniştiţi zilele, săptămânile sau lunile până să dea piept cu un posibil îngrijorător verdict judiciar.
     Raportul MCV nu individualizează, în schimb atrage serios atenţia că libertatea presei – dealtfel una dintre instituţiile fundamentale ale democraţiei – nu este îngăduit să fie folosită pe nedrept în scopul blamării justiţiei, a magistraţilor, subliniind – nu pentru prima oară – asupra semnificaţiei, importanţei cardinale a unei justiţii libere, independente, în efortul de integrare. Pe bune. Nu este singurul domeniu în care odată descătuşaţi, folosim abuziv libertatea. Iar oficinele se dovedesc neîntrecute în problemă, câtă vreme se bucură de toleranţa, ba chiar de sprijinul unor pârghii statale, fapt ce trădează indecizia noastră asupra unei obligaţii-cheie ce ne-am asumat-o cu prilejul aderării.
    Nu numai organismele de control şi verificare ale Uniunii, nu numai factorii de decizie ai puterii dar şi opinia publică, inclusiv la nivelul celor ce stimulează prin ratingul de audienţă aceste mijloace, ar trebui să tragă un semnal de alarmă asupra unui astfel de demers, să-l descurajeze. Premierul Victor Ponta, el însuşi fost magistrat, pare că vrea să ne convingă, cel puţin la nivel declarativ, asupra seriozităţii hotărârii sale de a respecta şi apăra justiţia şi magistraţii de ingerinţele şi influenţele politicului. Numai că ne-am prea obişuit: una e zisa, alta e făcuta. De data aceasta are prilejul unei demonstraţii pertinente pe cel puţin două probleme la ordinea zilei şi anume, alegerea şi numirea Procurorului General şi a Procurorului şef DNA precum şi liniştirea apelor în CSM în privinţa structurii interne şi funcţionării optime. Ştim că toate acestea ţin (şi) de magistraţii înşişi dar trebuie să vedem că sunt lăsaţi în pace să hotărască sub propria răspundere, fără ingerinţe dinafară.
    Ar fi dovada reală, concretă, a bunei credinţe, ar fi un semn încurajator că instituţii ale justiţiei, ale statului de drept - Curtea Constituţională, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public, Consiliul Superior al magistraturii,  Agenţia Naţională de Integritate - îşi desfăşoară atribuţiile neşicanate, nestânjenite în deplinele lor drepturi şi obligaţii. Ar fi o faţetă luminoasă oglindind  imaginea României.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi