Joi,
23.09.2021
Parțial Noros
Acum
7°C

Andreea si Oana Pavel, campioane de colectie

 

Surorile Andreea și Oana Pavel au câștigat, în șapte ani de zile, peste 100 de medalii și 50 cupe naționale și internaționale, în două sporturi diferite, karate și taekwon-do.

Învață la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” și nu o fac rău deloc, dat fiind că prima are înclinații spre disciplinele umaniste, iar cea de-a doua participă cu regularitate la olimpiadele de matematică. Până aici, însă, nimic deosebit. Dar, conform rețetei familiei Pavel, se adaugă un prim sport, cel mai dur dintre toate stilurile de karate:  Kyokushikai, tradus prin „ultima întâlnire cu adversarul suprem” de către creatorul Mas Oyama. Andreea avea șase ani, în timp ce Oana doar patru. Au început să practice Karate Kyokushin la Clubul Sportiv Transilvania, după învățăturile sempai-ului Cristian Hirfch. Inițial, pentru a se apăra de potențialii atacatori. „În primul rând, pentru protecție. Apoi, pentru mișcarea zilnică. Au apărut rezultatele și au continuat pentru că a început să le placă ceea ce făceau. Apoi a a venit performanța, dar a crescut volumul de muncă și timpul acordat sportului”, spune Călin Pavel, tatăl fetelor, mândru nevoie mare pentru că are copii-performeri, cu „o dezvoltare armonioasă”, care „se clasează, de obicei, pe podium”.

La karate, dincolo de granițe

Karate sau taekwon-do? „Amândouă!”, răspund, hotărâte, fetele. „În karate forța cu care lovești trebuie să fie mult mai mare. În taekwon-do trebuie să fii mult mai rapid, lupta este mai lungă”, punctează Andreea, sportivă care este aproape de a susține examenul pentru centura neagră. Oana, junioară III, are gradul 3KYU, adică centură verde cu tresă maro, însă puțin timp o desparte de probele pentru centura maro.

Până să descopere taekwon-do-ul, tot sport de contact și tot „dur”, cele două sibience au avut timp să umple casa cu medalii și trofee. Părinții s-au văzut nevoiți să le construiască o sală de antrenamente, într-o cameră a casei, unde fetele exersează loviturile și tehnicile învățate de la antrenor. Și, ca să fie tacâmul complet, au deschis și un site – karatekid.ro – în care le este prezentată istoria de la stadiu de învățăcel, la cel de campioane naționale și internaționale. În Kyokushin, spre exemplu, au depășit granițele țării, iar din 2009 câștigă constant medalii, majoritatea de aur, la Campionatul Internațional de Juniori din Elveția, cel care se aseamănă din foarte multe puncte de vedere cu un Campionat European. Anul trecut, Andreea s-a întors din Elveția cu aurul obținut la kumite(luptă efectivă), categoria 12-13 ani, și două medalii de bronz pentru kata(luptă imaginară de prezentare a tehnicilor) la categoriile Open și sub 2. Sora sa, Oana, în vârstă de 11 ani, a luat aurul la kata, categoria 7-3 Qyu, și bronzul la kumite în categoria Open sub 12 ani.

În urmă cu un an și jumătate au intrat în lumea taekwon-do-ului. La Clubul Sportiv Hwarang Sibiu, antrenate de Florin Bîrluț. „Ne-am apucat mai târziu de taekwon-do și, de aceea, suntem mai aproape de început decât de centura neagră, dar vom continua și vom da examenele pe parcurs”, spune Andreea, al cărui crez este „munca este întotdeauna răsplătită”.De partea cealaltă, Oana consideră că deși cele două sporturi prin care se menține în formă nu sunt tocmai prima alegere a sibienilor, ar trebui să să se întâmple acest lucru. La început, în taekwon-do a fost mai greu, pentru că nu aveam experiență. Dar, acum, am căpătat puțină experiență, și la concursuri merg cu aceeași încredere ca și în Kyokushin. Karatele și taekwon-do nu sunt foarte apreciate și sprijinite, dar sunt și ele sporturi și merită să le practici”, spune Oana, cu simplitate de copil și înțelepciune de sensei.

La taekwon-do, campioane naționale

 În februarie 2013, atât Andreea, cât și Oana, au devenit campioane naționale la tull și luptă. S-a întâmplat în Cluj, la Campionatul Național de Taekwon-do ITF, iar fetele s-au întors în Sibiu cu patru medalii. Dar nu se laudă, ci o spun ca pe o amintire frumoasă. La fel se întâmplă cu vizitele în Olanda, Elveția sau Canada, de unde s-au întors cu medalii, dar mai ales cu amintiri. Și, la fel de important, fără accidentări, chiar dacă practică două sporturi de contact. „Pe parcursul tuturor luptelor mele au observat că victoria fără luptă e ca un triumf fără glorie”, subliniază Oana, cea care joacă rolul de înțeleptă a familiei Pavel, completată de Andreea, matură în gândire, la cei 13 ani ai săi. Ar recomanda cuiva? „ Aceste sporturi te pregătesc pentru viață, te supun unor încercări, ai anumite restricții. De exemplu, înaintea unei competiții, trebuie să intri în categorie. Tu trebuie să te menții, să renunți la majoritatea poftelor. N-aș spune că țin regim, ci mai degrabă un stil de viață sănătos, cu salate seara, dimineața cereale, iar la amiază orice”.

Pentru surorile Pavel urmează, în luna aprilie,o a cincea participare consecutivă la Campionatul Internațional din Elveția, iar în vară, competițiile de taekwon-do. 

Comentarii

3 comentarii

cosmin

Acum 8 ani

Felicitari
Raspunde

maria

Acum 8 ani

sunteti un adevarat expmlu pentru mine felicitari si tineti-o asa in continuare :)
Raspunde

gabriela

Acum 8 ani

bravo fetelor ,success in continuare!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus