In arest, mai greu decat la inchisoare

În teorie, niciun cetățean cinstit nu ajunge în arest. Dar nici măcar cei necinstiți nu sunt pregătiți pentru trecerea bruscă de la libertate, la gratii. La patru rânduri de gratii – pentru că atâtea numără arestul Poliției Sibiu.

Sunt gratii la poarta de acces în Centrul de Arest și Reținere Preventivă. Gratii la ușa de acces în coridorul care dă spre celule. Gratii la ușa celulei. Gratii la geamuri. Iar dacă cineva ar ajunge, prin absurd, să treacă de toate aceste gratii, nu s-ar trezi decât în curtea Poliției, de unde ar mai avea de trecut încă niște garduri. Destul de descurajant pentru arestații de la Sibiu, care nu au încercat niciodată să evadeze, asigură reprezentanții IPJ.

De râs şi nu prea

“Fac puşcărie fără mandat” – este replica ironică pe care o dau gardienii din anticamera arestului, la banala întrebare “Ce mai faci?”. Nici pentru ei nu este, însă, uşor. Deţinuţii nu sunt nici cele mai civilizate şi nici cele mai educate persoane din societatea sibiană. De multe ori, ocările lor se aud de dincolo de uşi, cu o violenţă de limbaj greu de descris.
Camerele deţinuţilor au paturi, duşuri, toalete şi chiuvete. Unele sunt de două persoane, altele mai aglomerate. Sunt, însă, destul de întunecate, pentru că arestul se află la demisol, iar lumina intră cu greu prin ochiurile mici de geam. În schimb, arestaţii şi reţinuţii au un aşa-numit “plimbător”, o cameră ceva mai luminoasă unde există şi un aparat radio, dar sunt lipsiţi de luxul unui televizor. Spre deosebire de penitenciar, unde condamnaţii pot ieşi zilnic la plimbare, după un regim strict, în curtea închisorii, pe perioada arestului nu ies niciodată afară.

Distracţii în arest

Tot spre deosebire de penitenciar, unde deţinuţii pot participa la activităţi recreative, ca montarea unei piese de teatru sau ore de lucru manual, în arest, singurele distracţii sunt cărţile din mini-biblioteca Centrului şi jocurile de cărţi sau table, dar numai în propria celulă, cu colegii de detenţie. Programul zilnic prevede trezirea dată de gardian, micul dejun, prânzul, cina şi stingerea. Toate, în propria celulă. Atât şi nimic mai mult. Monotonia zilelor nu poate fi întreruptă decât de o vizită pe săptămână şi de primirea unui singur pachet pe lună. Minorii şi femeile gravide au dreptul la opt vizite pe lună.
Încă o deosebire faţă de penitenciar: deţinuţii nu au dreptul la aşa-numitele “vizite intime”.
În pachet, deţinuţii nu pot primi decât câteva cadouri, clar stipulate. Printre acestea se numără lenjerie de corp, articole de îmbrăcăminte, o pătură, batiste, plicuri timbrate, unghieră (dar fără cuţit), farfurii şi pahare de unică folosinţă, fotografii şi alimente (în limita a zece kg pe lună). Arestaţii pot primi sucuri şi apă, dar numai dacă acestea sunt carbogazoase şi numai în sticle de plastic, dintr-un considerent foarte simplu: nu există riscul ca acestea să fi fost injectate cu substanţe stupefiante.
Este interzis ca apropiaţii să le pună deţinuţilor în pachet telefoane mobile, seminţe în coajă, aparate de bărbierit, curele, şireturi, oglinzi, pixuri sau creioane. Pot primi, în schimb, bani, în limita unui salariu minim pe economie. Din aceşti bani, gardienii publici fac cumpărături de la supermarket pentru deţinuţi, în baza unei cereri.
Este regimul la care se supun învinuiţii din dosarele penale, ca traficul de droguri, crimele şi violurile. Perioada maximă pe care aceştia o pot petrece în arest este 180 de zile, în dosarele mai complicate, în care instanţa se pronunţă mai greu. Însă trecerea la un sistem de detenţie diferit, în penitenciar, este, de fapt, o gură de aer pentru condamnaţi.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Adela Mohanu