CJ Sibiu, ucidere din culpa

Am citit cu emoţie şi profundă încordare apelul tânărului şi reputatului literat sibian, Radu Vancu, despre ce se pregăteşte în Consiliul judeţean Sibiu, respectiv desfiinţarea revistei „Transilvania”. O desfiinţare prin asasinarea personalităţii sale juridice.

M-am alăturat celor care semnaseră deja apelul, cu convingerea că lucrurile mai pot fi îndreptate. Şi nu cred că cineva cu scaun la cap poate interpreta gestul susţinătorilor lui Radu Vancu în cheia frondei celor care sunt mereu contra oricărei iniţiative (de altfel, la modă în România).

Sunt convins că nu este cazul să le explicăm consilierilor noştri judeţeni ce înseamnă pentru cultura sibiană şi naţională revista „Transilvania”. Cine a fondat-o, în ce condiţii şi cu ce rost. Cum nu trebuie să le explicăm nici ce a însemnat supravieţuirea ei în perioada regimului comunist. Sunt la fel de convins că actualii reprezentanţi legitimi ai sibienilor, la nivelul forului deliberativ judeţean, conştientizează ridicolul cu care s-ar acoperi, dacă îşi vor pune semnăturile pe sentinţa la moarte a revistei. Va fi o ucidere din culpă. Imprescriptibilă.

Trăim vremuri (etichetabile drept interesante, dar numai după ce vor trece) în care goana obsesivă după banii a unora ne sărăceşte tot mai mult pe toţi. De speranţe, mai ales. Trăim vremuri sub semnul „omului nou”, ajuns la maturitate şi chiar mai mult, creaţie a regimului comunist. Omul dornic de multe, dar şi puternic marcat de multe: (auto)cenzuri şi neînţelegeri, orgolii şi neîmpliniri. Societatea noastră se chinuieşte să facă faţă multor provocări, dar îşi cam dă singură cu stângul în dreptul. Sau cum spune mai inspirat cunoscutul (mai ales în SUA) scriitor sibian Andrei Codrescu: „Ne aflăm la una din marile răspântii ale istoriei. Dacă o luăm spre dreapta, riscăm să ne ciocnim cu noi înşine venind dinspre stânga”.

Cam aşa mi se pare că se întâmplă şi cu iniţiativa acelor consilieri judeţeni, care vor să ne convingă de priceperea lor administrativă, epurând spaţiul cultural de „elemente” puternic financiarofage. Bineînţeles, până şi un umanist născut ca Radu Vancu e în stare să demonstreze cam la cât s-ar ridica economia de bani pe are ar aduce-o uciderea din culpă a revistei „Transilvania”. Dacă am înţeles bine, în jurul impresionantei sume de 1200 de lei. Ei bine, da, într-adevăr, nici Bariţiu, nici toţi urmaşii lui n-ar avea nimic de comentat. Sacrificarea uneia din puţinele noastre publicaţii respectabile, ca vârstă şi rol cultural, merită. CJ Sibiu poate lucra liniştit: va câştiga două funcţii importante în organigrama proprie.

Părăsind registrul comic (dar, ce ne-am face fără el?), trebuie să stopăm energic iniţiativa născută în moderna clădire de pe Magheru. Cu aşa ceva nu trebuie să ne jucăm, nici să ne duelăm în pamflete. Ori vrem să dovedim lumii că ţinem la valorile (puţine, multe, mai puţin contează, dar reale), prin care generaţie, după generaţie îşi primeşte identitatea cultural-morală, ori ne încurcăm singuri, alergând împiedicat după noi înşine. Evident, fără nici un orizont.

Asta mi se pare simbolistica întunecată a „uciderii din culpă” la vârful puterii administrative sibiene. Ar fi parastasul de 7 ani al Capitalei Culturale Europene, care am fost datorită celor care au ştiut să respecte valorile real-milenare moştenite de la înaintaşi.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi