Marţi,
19.03.2024
Innorat
Acum
-1°C

Cum ne pregatim de centenarul Statului Roman?

Peste numai cinci ani, se vor împlini primii 100 de ani de la Marea Unire. În 1918, după ultima adunare populară, din regiunile cu populaţie majoritar românească, Basarabia şi în fostul imperiu austro-ungar, a început istoria Statului Român modern.

A fost marea izbândă a neamului sau marele dar din partea învingătorilor primului război mondial? Făcătorii noştri de manuale de istorie susţin că poporul român şi-a dorit de secole unirea într-un singur stat. Dacă am verifica aserţiunea asta uitându-ne la ce-a mai rămas din idealurile celor cinstiţi de manualele de istorie, nu cred că avem multe argumente în susţinerea ataşamentului şi respectului popular actual faţă de statul român. Personal, cred că, de-a lungul secolelor, românii au trecut ori de câte ori au vrut versanţii de-o parte şi de alta a Carpaţilor. Aşa şi-au menţinut relaţiile unii cu alţii. Ceva din ceea ce văd de-o viaţă, în spaţiul românesc, mă face să cred că strămoşii noştri (oamenii simpli, nu neapărat şi conducătorii lor) n-au avut nicio treabă cu statalitatea şi cu reformele sociale. Cu excepţia perioadei iluministe şi a celei post-paşoptistite, frăţia ortodoxă a fost mai puternică decât orice impuls de emancipare.

Că să nu ne rătăcim şi aici, că nu merită, în hăţişurile existenţei naţionale, cred că e mai bine să-i ascultăm pe intelectualii noştri importanţi din primele decenii ale secolului XX. Au fost români ardeleni, precum Ioan Slavici şi Aurel C. Popovici, care au susţinut proiectul federalizării imperiului cezaro-crăiesc. Au avut argumente suficiente, dar nu şi câştig de cauză. Mai ales după asasinarea prinţului moştenitor, la Sarajevo. Au fost români regăţeni, precum P.P. Carp, care au considerat că, la sfârşitul primului război mondial, naţiunea română a fost cadorisită de marile puteri cu un stat mai mare decât cel dinaintea războiului, deşi Vechiul Regat a fost puternic zdruncinat între timp. Concluzia cu tâlc a marelui fruntaş conservator a fost: românii n-au nevoie de politicieni, pentru că au noroc.

Dar au fost şi români care au realizat Unirea de la 1 decembrie 1918. Şi nu oricum, ci ca o lecţie de vizionarism politic de excepţie. Lecţia a rămas în documentele vremii sub denumirea de Proclamaţia de la Alba Iulia, cu cele cinci principii fondatoare, dintre care primele trei nu şi-au pierdut nici până astăzi valabilitatea: 1. această unire noi avem dreptul să o pretindem pe baza fiinţei naţionale unitare; 2. fiecare naţiune să se poată cultiva în limba ei, să se roage lui Dumnezeu în limba ei şi să ceară dreptate în limba ei şi 3. numai printr-un regim democratic putem întări ţara noastră românească, mai ales când trebuie să ţinem seama de cerinţele vieţii moderne. Aşa gândeau elitele ardelene, precum Iuliu Maniu, cel pentru care „noul stat român din unirea Vechiului Regat cu provinciile emancipate (subl.m.)”.

Interesant de văzut ce credea Maniu şi despre „Europa de mâine”: „… va fi aceea a uniunilor, confederaţiilor, federaţiilor. Acest moment inexorabil nu trebuie să găsească poporul nostru nepregătit. Conducătorii politici trebuie să cultive calităţile profesionale şi morale ale românilor, astfel ca ei să nu devină în noul context de liberă circulaţie a valorilor un fel de neo-iobagi în raport cu alte popoare. Deci, pregătire de specialitate, pregătire politică şi morală pentru a face faţă concurenţei inevitabile!” Nu vi se pare că un asemenea discurs – „tradus” în limbajul politic actual - ar putea să pară inspirat de directivele euro-unionale de astăzi?

Ei bine, ce-o să facem în cinstea centenarului celei mai mari izbânzi româneşti din istorie? Până acum, n-am auzit nimic pe acest subiect. Un prieten mult mai tânăr, dar şi mult mai bine informat despre realităţile Românei, decât mine, îmi mărturisea, de curând, cât de încântat ar fi dacă am inaugura la 1 decembrie 2018, un drum transcarpatic, dedicat centenarului. Din păcate, societatea românească postcomunistă pare că nu mai are idealuri pentru ea însăşi.

În aceste condiţii, întrebarea rămâne deschisă: „Cum ne pregătim de centenarul Statului Român?” Interesant, un parlamentar udemerist de Cluj doreşte ca Proclamaţia de la Alba Iulia să fie recunoscută de Parlamentul de la Bucureşti. De ce? Probabil, pentru idealurile ei fondatoare mai puţin respectate, în cei 95 de ani de existenţă ai Statului Român. Când? Poate, chiar de 1 decembrie 2018. Ar fi o idee… de dragul apropierii reale româno-maghiare. O apropiere mereu amânată de lideri sau de evenimente „nedorite”, dar şi de amintirile greu „digerabile” de maghiari şi de români, legate de 1918, respectiv, 1940.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

3 comentarii

sibian getbeget

Acum 10 ani

noi sibieni ne pregatim pentur centenar printro laba temeinica zilnica
Raspunde

8aMh4DVpjgc

Acum 10 ani

kieseer update heiihd utasnii chin battery baga bwal salaad bdg yum bnle shv oor yamar shaltgaan bdgii ni ain medkvv yum bna tegd nemj helhed 2.3.6 bga bol ICS bish Gingerbread shv, chinii suulgasan chin ICS-n theme-tei gingerbread bha
Raspunde

FJVPduNJ8r

Acum 10 ani

Once your class has been determined, then, the insurance Quotes Chimp will determine whether you have a greater risk of loss, an average risk of loss, or a lower risk of loss compared to an average member of the class. To state the obvious, insurance companies love to land those with statistically low risks as policyholders, since the likelihood that they will have to shell out insurance benefits is then greatly reduced.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus