Guvernul Năstase a fost guvernul corupţiei, cel al lui Tăriceanu guvernul consumismului hazardat, al lui Boc guvernul constrângerilor austere. În mai puţin de doi ani, guvernul Ponta şi-a adjudecat deja titlul de guvern al taxelor şi impozitelor. Promisiunile care l-au propulsat pe orbită cu incredibilul sprijin electoral de 70% au plonjat într-o stare de sărăcie financiară care nu mai poate fi salvată decât impunând biruri tot mai mari şi tot mai diverse pe umerii populaţiei. Nu este numai păcatul acestui guvern dar de departe, în acest domeniu, păcătuieşte cel mai greu.
Asistăm, cel puţin de la 2000 încoace la un fenomen ciudat. S-a spus de-a lungul întregului interval, cu excepţia perioadei de criză, că economia merge bine, ba uneori s-a spus că bubuie. Cu toate acestea, o astfel de evoluţie nu s-a simţit pe masa cetăţeanului. Explozia consumistă din 2006-2008 nu s-a datorat boom-ului economic aureolat cu o creştere de 8-9% ci dezmăţului creditelor bancare cu urmările dramatice de acum.
Care ar putea fi explicaţiile unei atare situaţii?
Evaziunea fiscală de proporţii uriaşe ar dezlega una dintre întrebări. Numai că evaziunea nu este doar rodul manevrelor de eludare altminteri copios tolerate de legislaţie cum şi, mai cu seamă, de nepăsarea sau neputinţa administraţiei ci, paradoxal, este rodul tocmai a unei fiscalităţi înfometate care se roteşte în propriu-i cerc vicios; pe cât dările sporesc, pe atât se găsesc căi şi mijloace de eludare a lor. Este admis de principiu: o fiscalitate exagerată poate fi un paliativ pentru acoperirea nevoilor sociale urgent-circumstanţiale dar nu o soluţie pentru o sănătoasă desvoltare economică.
O altă explicaţie ar fi degringolada de proporţii înfricoşătoare provocată de aşa zisa privatizare. În principiu benefică, trecerea proprietăţii de la stat la particular a marcat – şi actualul guvern nu face câtuşi de puţin excepţie de la regulă – cel mai deşănţat rapt economic din întreaga noastră istorie. Ea a dat pe mâna intereselor interne dar mai cu seamă a celor străine, cele mai importante, cele mai valoroase mijloace şi resurse economice ale ţării.
Explicaţia în totul convingătoare este însă de ordinul strategiei politice. O judicioasă aşezare economică se fundează pe echilibrul stimulativ între venituri şi cheltuieli. Nu pui carul înaintea boilor. Cu alte cuvinte, bunul gospodar scrutează asupra surselor de venit, le pune în lucru, după care îşi potenţează cheltuielile pe măsura rezultatelor. Asta însemnează să pui la lucru economia stimulând-o prin investiţii corespunzătoare. Măsura poate fi în primul pas social-constrângătoare, dar în final şi pe termen rezonabil salutară.
Actualul guvern s-a remarcat printr-o gravă încălcare a acestei reguli elementare. Mânat de foame electorală s-a lansat în cheltuieli sociale aducătoare de voturi, în detrimentul vădit al susţinerii şi exploatării surselor de venit. Era inerent ca o astfel de strategie politică să-şi arate colţii. Odată epuizate resursele financiare dă din colţ în colţ, suplinindu-le prin împrumuturi, dar mai cu seamă imaginând o seamă nesfârşită de sarcini fiscale pe umerii populaţiei. Proprietatea şi mijloacele de transport ( combustibilul şi rovigneta) par a fi printre ultimele „victime” ale prodigioasei imaginaţii financiare a guvernului. De ultim moment, au dat înapoi de la ideea majorării cotei de impozitare. Nu se ştie dacă nu vor reveni la idee.
Aşadar, culegem ce am semănat. Diversele „scuze”, unele mai deocheate decât altele, unele mai mincinoase decât altele, nu ţin de un aşternut călduţ.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Guvernul Năstase
Vizualizari: 426
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Dragan Cristina
Acum 1 oră
Emil
Acum 2 ore
Hermannstädter
Acum 2 ore
Valentino Versace
Acum 2 ore
John