Fi-v-ar autonomia!

Vreo 20% dintre moldoveni ar dori unirea cu România. Mă refer aici la moldovenii de dincolo de Prut, nu la cei de dincolo de Brașov. Cel puțin asta spun sondajele care au făcut niște calcule rapide după intervenția unionistă a președintelui Traian Băsescu. Culmea este că acum vreo 97 de ani, cam tot atâția transilvăneni își doreau o unire cu regățenii. Istoricii ne aduc aminte acum, în zile de sărbătoare, că de fapt ardelenilor le era teamă că după destrămarea Imperiului Austro-Ungar vor rămâne pe cap doar cu ungurii. Și de aici s-ar fi iscat unirea cu românii din Regat, în lipsa altei șanse mai bune. ”Decât cu ungurii...” Dacă e să continuăm această comparație, cam tot două alternative au și moldovenii, acum. Decât cu rușii, mai bine cu UE. Dar nu pentru că românii vor fi te miri ce nație bravă. Ci doar că ăia din est sunt mai periculoși decât ăia din vest. Un calcul simplu, real, concret. Fără nicio patimă naționalistă. 

La modul foarte serios, aud tot mai multe discuții pentru care pe vremea lui Ceaușescu luai între unu și trei ani. ”Nu ne-ar fi mai bine singuri-cuc?” Adică singuri-singurei prin Transilvania. Dacă nu granițe cu mulți câini periculoși din loc în loc, barem o autonomie. Adică să avem buget, aleșii noștri, proiectele noastre, educația noastră, sănătatea noastră și să-i lăsăm în pace pe agaricii din Sud și Est. Ei cu-a lor, noi cu a noastră. Cred că în timp vor fi tot mai mulți care vor cere asta. În Ardeal, de bine de rău e apă și vara și iarna, avem oi, capre și Lidl. N-avem inundații și nici cutremure, la ce ne-ar mai trebui nouă ”molteni”? 

Sunt mulți care spun că în Ardeal sunt oameni de mai bună calitate în administrație, nu ca la olteni, ori moldoveni. Și se face imediat comparația: ce-a făcut Johannis din Sibiu și ce s-a ales din ultimii primari ai municipiului Râmnicu Vâlcea. Câțiva ani de închisoare. Și de aici, se zice că ardelenii se pricep la vot. Că sunt mai cerebrali când pun ștampila. Doar că puțini își mai aduc aminte că în 2000 a fost votat Johannis, doar ca să nu iasă altcineva primar.

Autonomia Transilvaniei este o poveste care se naște dintr-un soi de superioritate fără suport. Sau cu unul mic, micuț și gingaș de-ți vine să-l iei acasă. În afară de ce ne-au lăsat piatră peste piatră strămoșii și un sfert de genă ceva mai responsabilă, dar și ăstea cu împrumut, nu avem nimic în plus față de cei de peste Carpați. Nu vedem realitatea de la mai mult de 200 de kilometri, pentru că de fapt nici nu ne interesează. Când ați fost ultima oară în Craiova? 

Ne frecăm mâinile de bucurie când vedem cifrele cu turiști, ne mândrim că apărem în vreun top al destinațiilor și ne mijim ochii de fericire când ne mai laudă câte un străin emo. În rest? Sunt convins că după o autonomie în Transilvania, brașovenii, sibienii ori poate clujenii vor cere la rândul lor o autonomie mai micuță. ”Vrem să ieșim din Transilvania! Ce să căutăm cu desculții din Alba? Ați văzut cum conduc? Ați locui vreodată în Sebeș? Dă-i naibii, să ne facem noi, clujenii adevărați, o țară numai a noastră! Jos Transilvania, vrem autonomia Clujului!”