Bolnav de revolutie (II)

Sintagma din titlu nu-mi aparţine. Am auzit-o spusă de un fost ofiţer al unităţii militare din Târgovişte, acolo unde familia Elena şi Nicolae Ceauşescu şi-a trăit ultimele zile de viaţă, înainte de a fi „judecată” şi executată. Numele fostului ofiţer este Ion Mateescu, iar expresia a fost rostită într-un interviu, pentru adevărul.ro de marţi, 10 decembrie a.c.

Fiind şi eu bolnav de revoluţie, încerc să aduc (în ultimele trei comentarii ale acestui an) un omagiu camarazilor mei dispăruţi, alături de care am colindat pe străzile Sibiului, în „21-22”. Cu fragmentele de mai jos, din însemnările mele de jurnal, din a doua jumătate a anului 1989, încerc să arăt cum am ajuns, în decembrie, să-mi înving frica, sfidând (ca toţi camarazii mei de-atunci) regimul-ceauşist-de-alienare-socială-şi-politică-a-cetăţenilor-români.
 
*

Joi, 19 octombrie 1989
Cu cât se adânceşte criza, cu atât suntem mai nepăsători. Evident, faţă de propria noastră soartă.

Luni, 23 octombrie 1989
Cineva a avut, astăzi, ocazia să vadă fruntaşii oraşului la treabă, pardon, la masă. În holul Casei de Cultură, a fost amenajată o imensă expoziţie culinară, din care s-au înfruptat numai activiştii pecerişti. S-au văzut bucate alese, ca la marile case burgheze, dar, în primul rând, figuri congestionate şi priviri tâmpe de oameni mulţumiţi de privilegiile lor, de faptul că au apucat o bucăţică de mâncare în plus faţă de românu’ de rând. Un asemenea festin, în plină criză alimentară, cu tortul imens inscripţionat cu lozinca realegerii lui NC, la viitorul congres, dovedeşte o crasă lipsă de bun simţ şi respect faţă de semeni.

„Memoria este mama muzelor. Memoria, ca o perie de cuie – strălucind, rănind, nedându-ţi pace. Ne obişnuim să dormim pe scândura cu cuie fără a mai simţi teama înţepătoare. Am devenit amorfi, luăm imediat orice formă. Oricât ai frământa plastilina, ea nu se rupe. Oricâte cuie ai înfige în gelatină, structurile ei nu se deranjează. De aceea memoria este tot mai sterilă. Şi muzele tot mai debile”. (Cinchiz Aitmatov, „O zi mai lungă decât veacul)

Astăzi, când Ungaria a rupt-o cu dogmatismul comunist, falşii noştri reprezentanţi se înfruptă din bucate, în plină foamete generală, sub protecţia dictaturii. Nimic nou. Totul, în ton cu matricea noastră socială, creată de o populaţie neemancipată.

Vineri, 27 octombrie 1989
Pe zi ce trece, aflăm tot mai multe informaţii despre ţări care o rup cu socialismul multilateral dezvoltat. Numai la noi nu se întâmplă nimic. Un popor de 23 de milioane suportă de frică, şi contrar logicii impuse de spiritul vremurilor actuale, rămânerea pe funcţia supremă a unui om depăşit de realitate.

Marţi, 7 noiembrie 1989
 Aniversarea Revoluţiei bolşevice, din 1917, se petrece odată cu nesperatele semnale ale desfiinţării regimurilor comuniste. Bineînţeles, nu la noi. Ungaria, Polonia, RDG sunt în prim-plan. Est-germanii fug pe rupte în RFG. Circa 500 pe zi… La noi, cred, nimic nu se va întâmpla dacă nu vor apărea intervenţii străine…

Vineri, 10 noiembrie 1989
 Zi de importanţă istorică: 1. s-a deschis graniţa dintre RDG şi RFG şi 2. conducătorul stalinist al Bulgariei (Todor Jivkov) a fost înlăturat. S-a închis cercul în jurul României. NC va fi obligat să cedeze, mai devreme sau mai târziu. El şi acoliţii lui. Existenţa lor devine un nonsens.

11 noiembrie 1989
Dacă va fi reales, la apropiatul Congres al PCR, NC va deveni groparul societăţii româneşti. În timp ce Europa fierbe, odată cu dezintegrarea lagărului comunist, el se foloseşte de orice mijloace pentru a supravieţui. „Scânteia” şi televiziunea de două ore îi ridică osanale şi proslăveşte regimul său corupt, intolerant şi obtuz. Nu am motive să sper că, în timpul vieţii mele, voi trăi liber în ţara mea…

Miercuri, 15 noiembrie 1989
A crescut fantastic numărul miliţienilor şi securiştilor pe străzi şi în instituţii. Cu toate astea, astăzi, când se împlinesc doi ani de la marea demonstraţie de la Braşov, interesul public s-a îndreptat prioritar spre meciul de fotbal cu Danemarca, în preliminariile CM’90.

Sâmbătă, seara, 18 noiembrie 1989
România şi Cehoslovacia au rămas singurele ţări guvernate de partide comuniste… Poimâine va începe al XIV-lea Congres al PCR, care îl va reconfirma pe NC în fruntea ţării. România va fi împinsă în afara civilizaţiei.

Vineri, 24 noiembrie 1989
A căzut şi regimul comunist din Cehoslovacia, culmea, în ziua realegerii lui NC ca secretar general al PCR. Concluzia: noi şi albanezii, ultimii comunişti stalinişti ai Europei…

Joi, 30 noiembrie 1989
Nadia Comăneci, eroina sportului românesc, cea mai mare vedetă a regimului ceauşist, a fugit din ţară, pe la unguri, şi a ajuns în America. Dacă şi Nadia …

Marţi, 4 decembrie 1989
Sărmană ţară românească! Ai ajuns de râsul lumii, din cauza unei familii dornice de putere, şi acum, gândul tău se îndreaptă spre puteri străine să te scape de coşmar. Fiii şi fiicele tale nu sunt în stare să înlăture dictatorul de la cârmă. Le lipseşte gena revoluţionară. Aşa ceva apare şi se dezvoltă numai dacă generaţii întregi ar fi luptat pentru emanciparea poporului. De aceea nu suntem buni decât să-i hrănim, să-i distrăm şi să-i servim pe stăpânii noştri. Singuri nu vom şti niciodată să te apărăm democratic!

Astăzi, NC a fost la Moscova, la întâlnirea liderilor Tratatului de la Varşovia. Al nostru a rămas singurul neatins de vântul schimbării. Ultimul stalinist.

(va urma)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Dorin Teodorescu