Centura Sibiului, platita de trei ori

S-a bucurat un întreg șuvoi de șoferi că a fost dată în folosință centura ocolitoare a Sibiului și nimeni nu a mai stat să țină socoteala banilor. Socoteală la care trebuie adunați așa: banii dați primilor constructori, adică italienilor de la Todini, care au fost dați mai apoi afară. Apoi banii dați celorlalți constructori, Max Boegl și Vectra Service. Și, în fine, banii dați iarăși celor de la Todini, care au câștigat procesul intentat autorităților române care le-au reziliat contractul.

Pentru că ”uitarea” este omenească, reprezentanții statului român, ai Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Român și ai Ministerului Transporturilor au socotit – probabil – că nu are rost să mai aducă în discuție faptul că lucrările la centura ocolitoare a Sibiului au fost plătite și a treia oară. Nu au mai făcut publică această informație nici constructorii de la Todini, care în urma unor probleme financiare au fost cumpărați la finele lui 2009 de către cei de la Salini.

Și probabil că nimeni nu ar mai fi stat să se gândească la ceea ce s-a întâmplat cu centura ocolitoare a Sibiului, dacă nu ar fi apărut probleme pe lotul III al autostrăzii Orăștie: întârzieri mari, sume suplimentare, discuții despre rezilierea contractului. Constructori sunt cei de la Impregilo, firmă italiană care, din septembrie anul trecut, a fost cumpărată de aceeași Salini SpA.

”Aoleo, când s-a întâmplat asta?”

Scurtă recapitulare: în 2003, CNADNR atribuire contractului de execuție a centurii ocolitoare a Sibiului companiei italiene Todini, pentru suma de 52,3 milioane de euro, cu termen de finalizare în octombrie 2006. În septembrie 2006, avansul lucrărilor era de aproximativ 50% numai. Constructorii invocă faptul că nu au avut loc să lucreze din cauză că nu au fost făcute exproprierile necesare și nici proiectele de execuție nu sunt finalizate. În vara lui 2007, celor de la Todini li se rezilează contractul, după ce în conturile firmei au fost virate sume totale de 22,94 de milioane de euro. Un an mai târziu, lucrările la centura Sibiului sunt împărțite în două: un sector de 14,8 km cu profil de autostradă și unul cu 2,4 km profil de autostradă și 3,2 de drum județean. Primul sector este atribuit asocierii Max Boegl – Geiger – Comtram, iar cel de-al doilea firmei Vectra Service. Pentru 48,5, respectiv 9,6 milioane de euro, fără TVA.

Centura a fost dată în folosință la 1 decembrie 2010, iar lucrările au fost încheiate în 2011. Nimeni nu a mai stat să urmărească procesele prin care Todini cerea despăgubiri pe urma contractului reziliat. Despăgubiri care au fost acordate după fuziunea cu Salini. ”A fost acordat Companiei dreptul de a fi compensată cu 15,7 milioane de euro  pentru rezilierea contractului, plus 0,52 milioane euro penalități pentru întârzierea plăților”, se arată într-un raport transmis acționarilor companiei.

Radu Berceanu este cel care, în calitate de ministru, a decis rezilierea contractului cu Todini. ”Aoleo, când s-a întâmplat asta?”, a fost prima reacție a fostului ministru, chestionat de Turnul Sfatului. ”În momentul în care se acceptă firme care pe acolo nu au făcut decât trei cotețe de rațe și vin aici să facă autostrăzi, e de așteptat să nu facă mare brânză”, a mai continuat el.

Anca Boagiu, cea care i-a urmat lui Berceanu la Transporturi, nu a dorit să comenteze acest subiect.

Guvernanții calculează altfel

În 2011, pornind de la un articol publicat de Turnul Sfatului, pe atunci deputatul Ioan Cindrea cerea socoteală Ancăi Boagiu pe tema sumelor cheltuite pentru centura ocolitoare a Sibiului. ”Față de bugetul total eligibil de 90,52 milioane de euro, alocat inițial de către Comisia Europeană (...) pentru măsura ISPA 2001 «Construcția variantei de ocolire a municipiului Sibiu la standard de autostradă», costul lucrărilor decontate până la recepționarea obiectivului este de 76,57 milioane de euro”, răspundea Anca Daniela Boagiu.

La Ministerul Finanțelor Publice, suma totală cheltuită până la finele lui 2010 pentru centura Sibiului este alta. ”... rezultă că pentru această lucrare au fost efectuate plăți cumulate de la deschiderea finanțării până la finele anului 2010 (date preliminare) în sumă de 280,67 milioane de lei”, semnează Gheroghe Ialomițanu, ministrul din acea vreme. La un curs mediu de 4,2 lei pentru un euro în 2010, rezultă un total de 66,82 milioane de euro.

Și acum, calculul nostru. Dacă adunăm sumele plătite inițial celor de la Todini, plus valoarea contractelor cu Max Boegl și Vectra Service, suma este alta: 81,04 milioane de euro. Diferența poate fi explicată prin faptul că, la data răspunsului semnat de Anca Daniela Boagiu, ultimilor constructori încă le era reținută garanția de bună execuție, iar cei de la Vectra Service au terminat lucrarea cu aproape un milion de euro mai puțin, în urma economiilor făcute.

În plus, în răspunsul Danielei Boagiu nu se face nicio referire la sumele recuperate de Todini prin proces.

În fine, valoarea lucrărilor plătite pentru execuția centurii Sibiului, pornind de la sumele din contracte, plus despăgubirile acordate celor de la Todini este estimată de Turnul Sfatului la aproape de 100 de milioane de euro. 96,26 de milioane de euro, mai precis.

Ce se poate face?

”Dacă mergi la sediul principal al unei companii de construcții din afară, din zece etaje, trei sau patru sunt ocupate doar de avocați. Acestora li se dau contractele scoase la licitație, pentru că fiecare lucrare scoasă la licitație are în documentație și draftul de contract. Ei bine, acești avocați iau contractele astea și calculează de unde poate câștiga constructorul pe care îl reprezintă, fără să muncească. Iar avocații aceia sunt plătiți foarte bine”, a povestit pentru Turnul Sfatului reprezentantul unei mari companii de construcții din România.

Pățania cu Todini este foarte aproape de repetiție tocmai în județul Sibiu, unde pe lotul III al autostrăzii Orăștie – Sibiu, se discută de rezilierea – cel puțin parțială – a contractului dintre CNADNR și Todini.

Fostul ministru, Radu Berceanu, spune că este nevoie de modificarea modului de atribuire a contractului. ”Statul român ar trebui să se uite foarte, foarte atent la firme, de unde vin și ce fac. Mă refer la firmele acestea cu prețuri aiuristice la care nu se poate face lucrarea, căci nici asfaltul nu e în acei bani. Noi avem niște lucruri prin legislație care sunt absolut aiurea: cel mai mic preț câștigă. Adică vine unul și spune «vă fac autostrada cu trei lei». Și apoi, după ce ne încurcă, dă din colț în colț și cer să li se mărească prețul”, spune Berceanu.

Salvarea poate veni tot din partea Uniunii Europene, al cărei Parlament a adoptat săptămâna trecută noi norme în domeniul achizițiilor publice. Aceste norme relaxează condițiile de atribuire a contractelor, în sensul că nu prețul cel mai mic va determina oferta câștigătoare, iar autoritățile contractante vor putea alege oferte și cu prețuri mai mari, sub justificarea că acestea se adaptează mai bine nevoilor specifice. Aceste norme urmează să fie implementate în legislația fiecărui stat membru UE în următorii doi ani.

”Constructorii vorbesc între ei: «du-te, bă, în România, că aceia sunt fraieri și câștigi la un preț mic și apoi te descurci tu, îți face prețul de două ori cât ai licitat». Și s-a dus vestea asta. Statul ar trebui să nu se mai uite numai la prețul cel mai mic. Nu se poate așa ceva”, Radu Berceanu, fost ministru al Transporturilor

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro