Proba de foc!

Acum, de ultimă oră! Aşa sună avertismentul şi totodată cererea îndreptăţită formulată de organele judiciare ca şi de opinia publică, privind amânarea intrării în vigoare a celor două coduri: penal şi de procedură penală. Amânare, pentru că în mai puţin de 24 de ore nu se pot opera modificările fără de care, asupra demersului juistiţiei planează un grav pericol.

În substanţă politico-juridică, atitudinea actualei puteri se traduce astfel: dacă nu putem infuenţa procurorii, judecătorii, actul de cercetare şi de judecată, să le limităm mijloacele de operare. Cu alte cuvinte să le obstaculăm mijloacele de cercetare, să îmblânzim pedepsele, să limităm termenele de prescripţie. Şi, obligatoriu de subliniat, o astfel de strategie - posibil aplicabilă societăţilor evoluate în care fenomenul infracţional (diminuat) este sub control – se implementează societăţii noastre puternic subminată din temelii de infracţionalitate, de corupţie. S-a subliniat deja, interesul este evident, acela de a proteja în faţa legii şi a justiţiei atât numeroasa liotă a infractorilor şi infracţiunilor comise până în prezent cât şi încurajarea comiterii lor pe mai departe. Sigur, totul în sfera banului, în sfera economicului, în sfera deşănţatei corupţăii.

Interceptarea informaţiei s-a impus şi se impune tot mai mult în societatea modernă, ca urmare a mijloacelor rafinate şi diversificate de comitere a infracţiunilor, cu specială referire la marea infracţionalitate. Societatea civilă trebuie să se apere. Între libertatea şi drepturile omului, astfel cum au fost configurate după ultima conflagraţie mondială şi imperativul securităţii sociale trebuie stabilit un rezonabil echilibru. Oamenii cinstiţi n-au de ce se plânge. Informaţiile confidenţiale de natură personală nu fac obiectul reţinerii sau dării în vileag. Dar nici infractorii nu trebuie să se ascundă la umbra lor. Apoi, a condiţiona interceptarea informaţiei de începerea urmăririi penale este un non sens. Urmărirea penală se poate declanşa tocmai în urma obţinerii informaţiei. Cu atât mai puţin, a limita perioada interceptării informaţiei la două luni după începerea urmăririi, respetiv până când trebuie audiat cercetatul, este similar cu a torpila cercetarea.

O foarte bună parte a marii infracţionalităţi se fundeaztă pe înşelăciune, pe inducere în eroare. Reducerea drastică a pedepsei pentru astfel de fapte cu consecinţele corespunzătoare în privinţa prescripţiei, răspunde tocmai scopului de a scăpa de rigorile legii, de a încuraja pe mai departe infracţionalitatea. Pe bună dreptate spunea cineva că este scopul baroniadei căreia i se închină actuala putere, nu scopul României. DNA a făcut cunoscute gravele consecinţe imediate ale punerii în aplicare a textelor împricinate ca şi consecinţele pe viitor în planul combaterii infracţionalităţii.

Dată fiind importanţa capitală a problemei în discuţie, atitudinea pe care o va adopta actuala putere USL , în special primul ministru Ponta, se constituie ca o veritabilă probă de foc. O ordonanţă de urgenţă se poate elabora în câteva ore. Dacă nu va fi dată vom avea dovada irefutabilă că Ponta şi echipa sa sunt alături de infractori iar nu alături de România.

 

PS. La ora când apare acest comentariu, guvernul a decis: merge pe mai departe cu infractorii. Acuză vechiul guvern pe ideea că reglementarea în discuţie îi aparţine. Este adevărat. Dar o greşeală pusă în lumină de factorii justiţiei, de opinia publică, trebuie perpetuată numai pentru că nu-ţi aparţine când, potrivit legii îţi revine dreptul ca şi îndatorirea de a o corecta? Interesează mai mult, ciorovăiala între partide, între guverne, între politicieni sau necesitatea unei legislaţii adecvate satisfacerii nevoilor arzătoare de normalizare şi dezvoltare a ţării?