Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
11°C

Din nou cale libera santajului la guvernare

Va fi prima consecinţă a ieşirii liberalilor de la guvernare.
Altfel, un pas politic greu explicabil. Goana pentru accederea la putere, dorinţa obsesivă a valorificării beneficiilor puterii erau până acum constante ale politicii liberale istoriceşte consacrată. Ce i-o fi apucat s-o abandoneze? Nu fără durere în suflet. Se vedea pe faţa lor când ieşeau din incinta conclavului. În special pe mina lui Tăriceanu.
Explicaţiile date de Antonescu de data aceasta pe un limbaj şters nu conving. Părea a nu-l fi convins nici pe el. Nerealizărilor guvernării, lamentărilor lacrimogene în faţa alegătorilor le-ar fi luat locul iureşul triumfalist de bucurie dacă partenerii îi garantau susţinerea prezidenţială, dacă acceptau formula guvernamentală propusă. O fi ceva şi din preocuparea stopării declinului în sondaje ca urmare a trecerii de pe picior de egalitate pe poziţia a doua, dar impresia pregnant degajată din evoluţia ultimelor zile lasă convingerea că mai de grabă în joc erau ambiţiile a două-trei persoane suspuse. A pune partidul în vădită dificultate pe o astfel de motivaţie, iată lucru de neînţeles.
Prevăd consecinţe dramatice pentru liberali. Dislocarea de la putere din vasta încrengătură centrală şi locală va produce puternice reacţii de nemulţumire chiar dacă, de început, numai în surdină. Cum Antonescu nu are charisma unui lider de elită, cum Tăriceanu şi alţi câţiva din anturajul său au un statut liberal favorabil îndeobşte recunoscut, este de aşteptat ca trauma prin care trec să se soldeze cu o ruptură, posibil şi o dezagregare. Cum se ştie, n-ar fi prima, ci una alături de multele de până acum. La rândul său, ideea că vor fi, în formula Antonescu, vioara I-a a opoziţiei, a dreptei, nu ţine. Le stă atârnat de gât dispreţul faţă de statul de drept şi independenţa justiţiei, dincolo de abandonul în fapt a oricărei strategii liberale.
Una peste alta, un pas pe care cu siguranţă îl vor regreta.
La rândul lor, USD-iştii vor fi obligaţi să recurgă la serviciile UDMR-ului pentru a supravieţui la guvernare. Ştiu românii care este ( care a fost până acum) costul acestui serviciu? Un colosal şantaj pentru valorificarea pas cu pas, pe nebăgate de seamă, a nestrămutatei dorinţe de autonomie teritorială. Au învăţat propriu, precum şi cu sprijinul fraţilor de pretutindeni, tactica şi strategia insidioasă de urmat: ca prim pas învăluirea economică, apoi enclavizarea etnică după care enclavizarea politică, invocând, în propria interpretare, normele europene şi internaţionale privitoare la drepturile minorităţilor. ( A „poporului”secuiesc). Au şanse de reuşită? Tot mai mult. USD-ul este la rându-i într-atâta avid de putere încât, la nivelul de gândire şi experienţă politică a lui Ponta et.comp. vor ceda tot mai mult. Guvernarea de până acum, total abătută de la promisiunile electorale, de la promisiunile conceptual-strategice, oferea cel puţin garanţia majorităţii necesare şi suficiente pentru evitarea şantajului UDMR.
Putem fi optimişti în privinţa a ceea ce ne aşteaptă în urma acetui cutremur? Nu văd cum. Timpul dovedeşte că democraţia parlamentară este pretenţioasă, se lasă asumată extrem de anevoios când alegători şi aleşi deopotrivă, se ridică greu la nivelul înţelegerii şi exerciţiului ei. În loc de fărămiţare, de alianţe nestatornice, ţara ar avea nevoie de simplificarea registrului politic pe doi poli, între care alegerea să fie înlesnită de programe şi strategii bine definite şi conturate, o alegere majoritară, scutită de nevoia recurgerii la ajutoare colaterale. Şi răspunderea în faţa alegătorilor ar fi alta. Cu prestaţia actualei clase politice, cu gândirea ei, fie de stânga sau dreapta, nu se conturează, în perspectiva previzibilă, aşa ceva. Şi stânga şi dreapta românească dezamăgesc profund, pe fondul mediocru al vanităţilor, al ambiţiilor infantile de mărire şi putere, pe dorinţa maladivă de înavuţire pe spinarea ţării, în desconsiderarea interesului ei naţional.
Vom duce-o probabil tot aşa până în 2016 după care, orizontul evolutiv greu ar putea fi prevăzut de pe acum. Asigurările date de Antonescu liberalilor săi în schimbul acceptării ieşirii de la guvernare cum că de anul viitor vor guverna cu primul lor ministru ( n-a spus-o dar sigur a gândit-o şi cu preşedintele lor) , nu pot juca mai mult decât o rolul unei înduioşătoare amăgiri. 
 
PS. Textul acestui comentariu a fost scris îndată după anunţarea ieşirii de la guvernare a PNL şi înainte ca Tăriceanu să-şi fi făcută public intenţia de demisie din PNL şi formarea unui partid liberal paralel.      

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Tag-uri: Cum Antonescu

Vizualizari: 366

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus