Sâmbătă,
05.12.2020
Innorat
Acum
11°C

Altfel de interviu cu Marius Turdeanu, actor al TNRS nominalizat la premiile UNITER: " N-am televizor, nu ascult stiri"

09 Martie 2014 22:55

Marius Turdeanu a venit la Sibiu în urmă cu aproape patru ani. Are alură de copil rebel, e motociclist înfocat și săptămâna trecută a primit o nouă nominalizare la premiul UNITER pentru ”cel mai bun actor în rol principal” pentru interpretarea din spectacolul ”Maestrul și Margareta”.

Reporter: Știi cumva cum îl cheamă pe ministrul Culturii din România?

Marius Turdeanu: Tu ori știi ceva ce eu nu știu ori vrei să mă faci de râs, așa-i? Dacă nu s-a schimbat iarăși s-ar putea să fie Kelemen Hunor, că eu sigur nu sunt.

Rep.: Ai jucat vreodată Call of Duty?

M. T.: Call of Duty ? Ăsta e un joc pe calculator bănuiesc. Nu, n-am jucat. Dar am jucat ”Lapte Gros”, ”7 Pietre”, ”Flori fete sau băieți", "Pac-pac" cu țevi de bermand și altele... cu ceva timp în urmă. Dar cred că le-aș juca și acum cu mare plăcere. Tu nu? Ce zici să ne-mpușcăm cu cornete deseară pe Bălcescu? Cine moare, dă o bere!

Rep.: Știi să îmi explici pe scurt, care e treaba cu scandalul din Crimeea și cine are dreptate?

M.T.: N-am televizor, nu ascult știri. Sincer am o vagă idee, din auzite. Cine e de vină? Prostia omenească! În schimb știu că în 1921 Dinu Mandache a fost primul român care a făcut înconjurul lumii pe bicicletă. Știu, sau vreau să stiu lucruri care ma interesează și sunt destule alte aspecte ale lumii ăsteia pentru care am o mare curiozitate. În schimb, nu am nicio plăcere să înghit bombardamentul  mass-media, fie că e vorba despre Afganistan, Siria, Ucraina sau despre elucubrații politice, sportive sau știrile de la ora x. Părerea mea? Eu m-aș bucura ca nici noi românii să nu avem nevoie de mamutul Europa. Teoretic avem toate premisele pentru a fi una din cele mai bogate și frumoase țări din lume și totuși... e vai de capul nostru. Și nu mă întreba de ce.

Rep.: N-o să te întreb. Dar vreau să știu oe cine preferi dintre Messi și Ronaldo?

M.T.: Îți răspund, cum ar fi... pe pipăite. Mai tare mi se pare Messi pentru că Ronaldo sigur e puțin, puțin mai moale că-i mai grăsuț.

Rep.: Cel puțin vara, se întâmplă adesea să te văd zburând cu bicicleta pe străzile Sibiului. Te-am întrebat lucrurile de mai sus pentru ca ești una dintre cele mai visătoare persoane pe care le-am cunoscut. Ce preocupari ai, ce gânduri îți ocupă ziua, Maestre?

M. T.:  Ziua de ieri de exemplu, până înainte de repetițiile de la ora 16:00, mi-am petrecut-o între poștă și fisc și primărie cu gândul de a încerca să nu mai plătesc încă o dată trei amenzi auto din 2012 și 2013 pentru simplul fapt că nu am păstrat chitanțele! Dar în general îmi ocup ziua cu gânduri mai frumoase. De pildă, acum am început să-mi construiesc o căsuță mică la Bran. O căsuță îngropată în pământ, pe un deal, lângă pădurea unde vin în fiecare zi căprioare. Și am ambiția să o construiesc singur, cu mâinile mele, în scurtele perioade în care sunt liber. După ce o termin vreau să plec o vreme hai-hui prin lume. Astea ar fi cele două coordonate mari care ma fac să zambesc. Mai am vreo 74 de planuri mai mici și restul... n-am zis nimic despre teatru?! Restul e teatru!

Rep.: Ești nominalizat pentru a doua oară la premiul de cel mai bun actor al anului. Cât de tare te superi dacă nu câștigi nici anul ăsta premiul?

M. T.: Cum să mă supăr?! Păi nu vezi că dacă nu iau, UNITER-ul mă tot nominalizează! Prefer varianta asta la nesfârșit. Și dacă vrei să fiu serios îți spun același lucru; nu am cum să mă supăr pentru că nu pierd și nu câștig nimic. Nu mă lupt, nu concurez cu nimeni decât cu mine însumi. Cred că teatrul nu e o competiție în care câștigi sau pierzi la modul ăsta, de aia nu există campionate mondiale de teatru. Bine, am inteles că sunt apreciat și asta e o mulțumire și un sentiment de justă bucurie. Ce artist nu vrea să fie apreciat? Să fim serioși! Dar primul sentiment care mă mișcă în momente de genul ăsta e acela de a face o reverență în fața celor care au încredere, investesc în mine și - cel mai important - îmi creează confortul de a putea să fiu eu. Ma refer aici la regizori, colegi actori și bineînțeles publicul. De unul singur nu pot să îmi asum niciun merit decât acela de a vrea!

Rep.: Ce șanse sunt să te vedem tot mai rar la Sibiu și tot mai des la București, odată cu evoluția carierei tale?

M.T.: Cred ca e o idee falsă asta cu Bucureștiul. Toată lumea, ca o turmă, vrea să ajungă acolo. Ca să ce? Daca ai treabă poate fi, probabil, minunat. Dar să fugi după castinguri de reclamă la biscuiți ca să poți să supravietuiești mi se pare o pierdere inutilă de energie. Poate fi București, Istambul sau Katmandu, voi fi acolo unde voi simți că e nevoie de mine și atât timp cât va fi nevoie de mine. Deocamdată locul ăsta e Sibiul. Și îți spun statistic și de ce. Daca - hai să zicem că - barometrul teatral e UNITER-ul, (cu toate că nu prea cred că el este) ei, de când am venit aici am fost implicat în proiecte importante însumand nu doar două curtoazii cu UNITER-ul, ci chiar șase. Și asta în mai puțin de patru ani: Breaking the Waves -regia Radu Nica, nominalizare cel mai bun spectacol 2010; Ispita Cioran - regia Gavril Pinte, nominalizare cel mai bun actor în rol principal 2011,Platonov - regia Alexandru Dabija, nominalizare cel mai bun spectacol 2012, Guliver - regia Silviu Purcarete, cel mai bun spectacol 2012, Maestrul și Margareta regia Zoltan Balas, nominalizat cel mai bun spectacol 2013 și nominalizare cel mai bun actor în rol principal 2013. Și dacă e să lăsăm criteriul ăsta la o parte, mai sunt destule spectacole la fel de valoroase după părerea mea, în care joc cu foarte mare satisfacție: Opinia publică, Insula, Nora, Solitaritate și altele. Ei vezi, de asta nu plec nicăieri!

Rep.: Cum ai perceput spectacolul „Maestrul şi Margareta”, de la începuturi, de când ai aflat de punerea în scenă la Sibiu, până la acest val de nominalizări? A trebuit să mergi la audiție?

M. T.: Maestrul și Margareta a început cu o destul de lungă perioadă de work-shop. După două luni de lucru încă nu știam nici distribuția, nici textul propriu-zis, știam în schimb că mă simțeam foarte bine și că am câștigat enorm de la un om pe care am să-l respect o viață- Zoltan Balas. Sincer, perioada de care îmi aduc aminte cu mare drag e asta. Apoi s-a făcut distribuția, a început să apară textul, a urmat un șir de nopți nedormite și gata! A apărut spectacolul. Asta-mi aduc aminte. Și-mi mai aduc aminte fețele nedormite ale colegilor, întrebarea de unde are Zoli atâta energie, și drumul spre casă dimineața să trag un mic pui de somn, cand oamenii din oraș mergeau deja la serviciu.

Rep.: Anul trecut spuneai că esti fan al tochiturii de la Frieda. Între timp ai mai descoperit vreun restaurant bun în Sibiu? Ce localuri îți plac?

M. T.: Asta vrea să fie o întrebare mondenă. Da, m-am despărțit de Frieda și m-am împrietenit cu Delis. În rest, nu sunt un reper bun pentru sugestii. Mai ies și eu ca tot omul la o bere după spectacol în Art Cafe, Aviator sau unde mă cheamă prietenii.

Rep.: Ca să încheiem în tonul cu care am început, spune-mi pe cine și de ce ai vota la președinția României, dintre următorii: Victor Ponta, Crin Antonescu, Emil Boc sau Elena Udrea?

M. T.: Aș vrea să avem doi președinți. Deodată. Stan și Bran! Crede-mă că nu ar fi cu nimic mai rău și bașca, ar fi și mult mai multă liniște la televizor.

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus