FOTO. Cainele pe roti

În fiecare seară, înainte de lăsarea întunericului, din curtea unei străduțe liniștite se ivește un bot de câine. În cheamă Dibi și de aproximativ un an mai poate merge numai pe roți.

Dibi este un ciobănesc german și a împlinit 13 ani. Latră prietenos când intri în curte, dar nu vine înspre tine. Dă semne de gelozie pe ceilalți patru căței care îți taie gălăgioși calea, dar nu se mișcă. De mai bine de un an suferă de displazie de șold. Stăpânii lui n-au vrut să asculte de sfaturile mai multor medici veterinari și n-au vrut ”să-i cruțe suferința cu o injecție letală”. Au căutat sfaturi și în alte părți și așa au găsit de vânzare un fel de cărucior care să îl ajute pe Dibi să se miște, în ciuda picioarelor din spate care nu îl mai ajută.

Câteva minute în fiecare dimineață și aproximativ o oră pe timp de seară sunt alocate lui Dibi, care atunci folosește căruciorul pe două roți care îl ajută să se miște. ”La început nu a putut suporta hamurile foarte bine. I-a trebuit cam o lună să se obișnuiască, iar apoi totul a fost bine. Are nevoie de mișcare zilnică, iar de când am găsit această soluție este mai vesel, are din nou poftă de viață. Chiar și medicul a recunoscut că, după ce l-am învățat cu aceste roți, Dibi a reînviat. Aleargă după minge, aleargă după ceilalți căței, trăiește”, povestește Maria, profesoara care alături de soțul ei au căutat toate soluțiile pentru a-l menține alături de ei pe Dibi.

O mare familie

Din fața ușii, Dibi se târâie trăgându-se de labele din față peste prag. Intră în casă pe covor, iar zbaterea lui are un rost: se apropie de vasul cu apă, dar și de locul unde e căruciorul care îi redă libertatea de mișcare. Maria îi leagă hamurile, în timp ce la ușă apar, pe rând, Negruța și Maronică. Apoi Fetița și Lili. Apoi un motan care e prieten cu toți.

Cei patru câini care trăiesc acum alături de Dibi au fost strânși de pe stradă. ”Erau pe lista de eutanasiere și nu am vrut să îi lăsăm să moară. I-am luat în curtea noastră și îi asigură socializarea și lui Dibi. Soțul meu s-a gândit că dacă vor fi mai mulți câini în preajma lui, Dibi nu va mai fi atât de trist”, arată Maria, care recunoaște că numărul crescut de patrupede a dus și la creșterea cheltuielilor. ”Sunt câteva sute de lei lunar”, estimează femeia care arată că toți sunt castrați.

Alergatul pe roți

Mersul lui Dibi pe două roți nu e un lucru tocmai ușor pentru câine. Cu toate acestea, odată ieșit din casă, Dibi merge ață către mingea de cauciuc din mijlocul curții. O adulmecă umed și așteaptă cu botul aplecat. Îi place să ”alerge” după minge. Încă o dată, și iar și iar, până ceilalți patru câini se vor fi plictisit deja. ”Când era sănătos, aveam iarbă în curte și nu se atingea de un fir de iarbă. Avea grijă să nu deranjeze lucrurile. Acum e un pic mai greu”, vorbește Maria. Îl dezleagă pe Dibi care, din greu, încearcă să se mențină și pe picioarele din spate. Preț de câteva secunde reușește, în aplauzele stăpânei sale. Se tolănește apoi, obosit, privind către căruciorul care îi permite să fie iar un câine aproape normal.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro