Restaurant Rin. Chin

Dacă nu știți de Rin, atunci probabil că vă spune ceva Simba. Acum că ați aflat despre ce e vorba, umblă vorba prin târg că leul și-a schimbat de luni bune patronul și prin urmare, și denumirea. Doar că locul arată tot ca Simba, însă cu vreo 20 de ani mai vechi. Totul pare învechit, depășit de timp și vremuri. Doar tablourile A4 care arată prețurile, par ceva mai noi. În rest, a rămas de pe vremea lui Simba aproape totul: mese, scaune, așezare, același ”impinge-tava”, același meniu al zilei prezentat pe o săptămână întreagă, același frigider cu răcoritoare, aceeași întrebare la casă: ”ce-a comandat domnul?”

Să o iau totuși de la capătul liniei, cu tava goală. Prima oprire, la supe/ciorbe. Mi-a venit dintr-o dată cheful de-o ciorbă a la grec cu carne de porc. I-am zâmbit fetei de după tejghea și i-am spus de dorința mea subită. A scos repede un bol aproape plin, așa cum scoate magicianul un iepuraș de sub joben. Văzându-mi nedumerirea, a venit repede cu explicația: ”Doar atât a mai rămas. Am pus cu un polinic direct în bolul ăsta ce-a mai fost. Doriți?”, și-mi întoarce gales zâmbetul. Ce să mai zic? Dau din cap că da. Poftele… Și merg mai departe către felul doi. Tot o poftă mi-a dat ghes: iahnie de fasole cu cârnat. Aceeași fată se uită întrebător, ia totuși o farfurie și scoate o lingură de iahnie. Am oprit-o în momentul în care am văzut că mâncarea cu pricina nu e altceva decât multă apă și câteva boabe de fasole. ”Pot să schimb?”, îmi încerc norocul. ”Numai dacă o să comandați altceva”, începe negocierea. Mă uit peste restul mâncărurilor: piure, chiftele, pui, șnițele, cartofi gratinați… Sincer, nimic nu mi s-a părut cât de cât ispititor. Așa că am lăsat-o așa cum a picat din prima. M-am gândit totuși la foamea ce-mi tot trimitea semnale spre creier și am luat două bucăți de cârnat. Să fie. S-a mai adăugat în tavă trei felii de pâine, niște murături și un Schweppes.

Ciorba s-a dovedit a fi doar o zeamă călâie în care zăceau niște fâșii subțiri de carne. Am mâncat cu teama să nu se revolte stomacul mai târziu. Și am trecut repejor la iahnia cu apă. Apă. Noroc cu cele două bucăți de cârnat că mi-am potolit foamea. Și cele trei felii de pâine mâncate cu murături. Niște gogonele minunate, dealtfel. După ce le-am terminat, am văzut pe fundul bolului logoul fostului Simba…

Pentru tot ce ați citi mai sus am plătit 30 de lei. Sincer, puteam facem lucruri mai utile cu banii ăștia. Dar dacă trebuie să le încercăm pe toate, asta e. Mă gândesc totuși ce surpriză vor avea clienții hotelului cu același nume, când vor coborî dimineața la masa, pentru că cei cazați la Rin Hotel mănâncă la Rin Restaurant. Mi-am dat seama ce gândesc după ce am citit comentariile pe booking.com…

Rin Tin Tin