L’Atelier. Ma, voi v-ati prins?

Zi de primăvară între două ploi, lume multă în Piața Mare. Ce să și faci altceva decât să-ți încerci norocul în localul deschis în locul ciocolateriei Leonidas? L’Atelier Bistro Cafe din Piața Mare există de ceva vreme, însă din motive necunoscute ne-a scăpat nerecenzat. Până săptămâna trecută.

Am stat pe terasă și din cauza lenei și a soarelui ce ne-a lipit de scaun, nici n-am intrat înauntru să vedem dacă au vopsit măcar pereții după Leonidas. Așa că, ce să comentăm? Scaune comode, iar Piața Mare era exact așa cum o știți și voi.

Țineți-vă bine. Am cerut dintr-un foc o supă cremă de ciuperci, șnițel de porc cu piure de mazăre, pizza quattro formaggi, o apă plată și un Aperol spritz. 

Servire ireproșabilă. Pe cuvânt de onoare dacă am avut vreodată nevoie de chelner și să mă chiorăsc după el o jumătate de oră. Sau să fac semne disperate prin aer, așa cum se obișnuiește prin burg. E o meteahnă a chelenirlor locali să te privească de parcă ai vrea să le ceri cheile de la mașină, atunci când le ceri deva de băut, nota de plată sau barem un zâmbet. N-a fost cazul aici. Omul a venit la masă exact la momentul potrivit. Ori se plictisea, deși mai erau clienți pe terasă, ori era în prima zi de lucru și vroia să impreioneze, ori era foarte bun. Sau naiba știe, dacă s-a prins că suntem de la ziar? 

Supa cremă de ciuperci a venit după exact a treia sorbitură din Aperol. Fierbinte, însoțită cu un bol cu crutoane, cenușie și înmiresmată. Pentru gustul meu, cam mult usturoi și prea puține ciuperci. Îmi place în supa cremă de ciuperci să simt din când în când o ”pulpă” de ciupercă, iar aici n-a prea fost cazul. Dar bun, per ansamblu.

Între timp, a venit și pizza pentru comesean și am aflat că blatul ar fi făcut de fapt la o covrigărie de pe Bulevardul Bălcescu și adus cu o cutiuță la restaurant. Cauza ar fi că cei de aici n-ar avea malaxor. Habar n-am dacă e adevărat, dar pizza a fost bună, deși a rămas jumătate în farfurie. Am observat că oamenii nu se zgârcesc la brânzeturi și în consecință îți lasă un gust destul de sărat în gură.

Șnițelul de porc a fost la rândul lui destul de bun, poate puțin cam uleios, iar piureul de mazăre mi-a demonstrat că poate fi oricând o alternativă excelentă la deja plictisitorii cartofi. 

Când a venit vremea plății, am decontat după cum urmează: pizza – 26 de lei, supa cremă de ciuperci – 11 lei, șnițel de porc – 21 de lei, piure de mazăre – 12 lei, Aperol – 12 lei, două sticle de apă plată – 10 lei. În total, cu tot cu răsplata chelnerului super-erou – 100 de lei. M-aș mai întoarce doar dacă ar mai calma puțin prețurile, pentru că servirea a meritat. Totuși, o sută de lei pentru o masă de-o persoană și jumătate mi se pare puțin exagerat. Chiar și pentru Piața Mare.