Nationalismul si ortodoxia pot castiga presedintia

În comentariile precedente am mers pe varianta că ar putea fi ales preşedinte cel mai bun: ca om, ca politician, acela care se înfăţişează cu planuri şi proiecte convingătoare, dătătoare de încredere şi speranţă  pentru un pas hotărâtor înainte. O judecată corectă, realistă? Răspunsul poate fi relaţionat la o altă întrebare: este pregătit acum electoratul să decidă majoritar pe valori, pe seriozitatate, pe răspundere, să-şi raporteze votul la problemele reale ale ţării? Nu cumva o logică internă a consultărilor electorale, raportată la o societate insuficient pregătită să-şi exprime voinţa în deplină cunoştinţă de cauză, deturnează judecata în zone uşor adjudecabile, sentimentale, patriotarde, etc? Ne mai amintim de 1990? „Noi suntem români”, „nu ne vindem ţara”, „voi n-aţi mâncat soia” au surclasat la distanţă sensul real al revoluţiei, anticomunismul.

La modul concret, actuala stângă în frunte cu Ponta şi-a ales, şi-a calculat  ţinta, calibrată pe probabilul contracandidat Iohannis: naţionalismul şi bigotismul ortodox. Ambele în măsură să exalte conştiinţele uşor manipulabile, în faţa cărora probleme precum statul de drept, justiţia, civismul, strategia dezvoltării, trec pe planul al doilea. Sunt domenii în care stânga şi Ponta n-au nimic de spus, de oferit, afară de cuvinte de hulă şi ocară. Condiţii în care cele două substitute le pică întocmai ca o mană cerească.

Înadevăr, mai mult decât oricare candidat al dreptei, Iohannis este dublu vulnerabil. Deşi sobru, serios, minunat gospodar, sincer ataşat valorilor democratice, el e neamţ. Se spune da, neamţ a fost şi Carol I. Aşa e. Numai că la 1866 toţi politicienii s-au luptat pentru el, l-au susţinut ca singură variantă a supravieţuirii Unirii, iar populaţia a urmat cuminte îndemnurile politicienilor. Naţionalismul, atâta cât era, sănătos înţeles, i-a unit pe români în loc să fie pretext şi obiect de manipulare cum poate fi azi. Aceasta cu toate că se spune, nici Ponta nu e român. Cât priveşte ortodoxia, ce să mai vorbim. Lăsând la o parte faptul că interesată, biserica ortodoxă, bine garnisită cu „politicieni din umbră”, mulţi de culoare securistică, face jocul stângii, să reflectăm şi la unii credincioşi, nu  puţini, refractari exclusivist altor credinţe; parcă-i aud: „i-auzi Maică, ăştia vor să ne dea pe mâna unui păgân”. Ne putem da seama cu ce efect electoral.

Dreapta se află în pierdere de viteză. S-a trezit cam târziu. Cu toate acestea, trebuie să evite o posibil gravă greşeală, aceea de a-l propune unic candidat pe Iohannis în raport cu datele evaluatorii de azi, când vectorii electorali de natura celor mai sus pomeniţi pot schimba semnificativ datele problemei. La care se adaugă şi imponderabile privind problemele lui cu ANI.

Am propus dreptei şi mă repet: lăsaţi să curgă concurenţa până la cel puţin finele lunii august, când se poate limpezi mai convingător cursa, de o parte între concurenţii dreptei între ei, de altă parte între ei, Ponta şi Tăriceanu, cel din urmă putând perturba îngrijorător rândurile electoratului liberal. De azi, toţi să se lanseze în luptă încercând să-şi mobilizeze susţinătorii, după care de la sfârşitul lunii august-mijlocul lui septembrie, să se pedaleze unitar pe cel ce va oferi cele mai bune şanse de câştig, indiferent în ce zonă a dreptei s-ar afirma.

Ar fi de dorit ca perioada de acum şi până la alegeri să antreneze întreaga opinie publică la o amplă dezbatere preelectorală pe seama candidaţilor, deopotrivă pe temele pe care le propun. O astfel de pregătire de anvergură, folosindu-se toate mijloacele de informare şi comunicare, ar asigura o mai autentică implicare participativă a electoratului, prin consultări şi exprimări de opinii, la realizarea cotei valorice a alegerilor prezidenţiale, ar îmbunătăţi standardul democratic al acestora.

Închei aceste scurte consideraţiuni atrăgând atenţia, alături de alţi politicieni şi comentatori, asupra gravităţii momentelor pe care le traversăm în ultima vreme, pe plan intern dar mai cu seamă în sfera relaţiilor internaţionale când, alegerea unui preşedinte valoros, priceput, destoinic, a cărui cuvânt să fie ascultat şi respectat, înlăuntru ca şi înafară, se contituie într-o obligaţie şi răspundere nu a cutărui politician sau cetăţean, ci a întregii societăţi româneşti.    

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Gavril Dejeu