Acasa nu e chiar cald si bine

31 August 2014 21:49

La restaurantul Acasă, din cartierul Vasile Aaron, chiar am mâncat ca acasă. Mâncarea avea gust ca acasă, vreau să spun, că doară nu am stat tolănit pe canapea cu picioarele în sus și un castron în brațe, în fața laptopului. Dar dacă am mâncat ca la mine acasă, ce rost mai are să merg la restaurant?

Încă de când s-a pus problema să merg să mănânc într-un restaurant aflat la marginea unui cartier mărginaș, m-am întrebat: cine pe lumea asta ar avea chef de ieșit să ia masa în oraș și în loc să spună ”Hai în centru!” sau ”Hai în Piața Mică”, ar spune ”Hai spre marginea orașului, undeva în Vasile Aaron, ca e un restaurant ascuns pe acolo!”. Și mai departe, mă întreb cum supraviețuiesc astfel de localuri?

Raspunsul l-am aflat într-o după-amiază, săptămâna trecută. La doi pași de Șoseaua Ștefan cel Mare, înainte de sensul giratoriu care cotește spre Gușterița, este o tăbliță prăfuită pe care scrie ”Meniul zilei”. Merg, trag de ușă, și e încuiată! O hârtie anunță că intrarea este prin spate, după colțul străzii. Așa înțeleg că Acasă este, de fapt, o pensiune cu restaurant spațios la parter, transformabil în sală de nunți/parastase. Apropo, colegul cu editorial a încercat acum ceva timp să mănânce acolo și n-a putut pe motiv de parastas. Eu am găsit deschis localul decorat într-un predominant portocaliu, cu un frumos linoleum cu sclipici care nu era tocmai curățel, precum și beculețe de pom de Crăciun într o planta aflată la intrare. Senzația generală este una de kitsch, cu spoturi și jaluzele verticale pe lângă tablouri cu suporturi de metal pentru niște păharele mici. Cât timp am ascultat un mare hit pop la radio am răsfoit meniul aflat într-o mapă clasică ușor uzată și cu folia de plastic îndoită. Pe fața de masă erau două pete mari.

Și apropo de meniu, acesta este cât se poate de banal și, hai să-i zicem, românesc: ciorbe, cașcaval pane, cartofi prăjiți, ciolan, friptură, salată de varză și castraveți etc. Am mâncat ciorbă de burtă, ciolan afumat cu cartofi țărănești și o salată. Am băut o apă minerală. Și aici aș vrea să menționez unul dintre puținele lucruri pozitive. Mâncarea a fost exact cum mă așteptam, adică gustoasă și sățioasă. Pot să spun că am mâncat bine și m-am săturat. Iar al doilea aspect pozitiv este atitudinea chelnerului, un tip amabil și atent. Pentru toate cele enumerate am mai sus am plătit puțin peste 35 de lei, cu tot cu bacșiș pentru chelner.

După ce am mâncat și la Acasă pot să spun cu mâna pe inimă că nu văd absolut niciun motiv pentru care m-aș mai duce vreodată acolo. E departe, nu atrage prin nimic, nu este deosebit de frumos, au doar mâncare bună, dar pe care o pot găti și eu la mine acasă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi