Despre dependenta de pariuri sportive, din interior: Pot fi comparate cu alcoolul sau drogurile!

Pariurile sportive captează tot mai mult interes ȋn rândul studenţilor şi al tinerilor microbişti, care sunt atraşi de ideea de a face bani din cunoştinţele lor sportive. Unii pariază din plăcere, dar alţii cad pradă mirajului pariurilor şi ȋncep să parieze sume exorbitante, practic ajung să devină dependenţi. 

 

În Sibiu şi nu numai, există case de pariuri cam la orice colţ de stradă, iar numărul lor este ȋntr-o creştere vizibilă. Ceea ce este mai ȋngrijorător este faptul că numărul lor este aproape la fel de mare precum cel al farmaciilor. Conform datelor oficiale numărul de farmacii ȋn judeţul Sibiu este de 175, ȋn timp ce numărul agenţiilor de pariuri este undeva la peste 80. Cele mai multe agenţii de pariuri sunt amplasate pe bulevardul Mihai Viteazu şi pe strada Ludoş, ȋn număr de câte patru.

 

“Am stat şi şapte ore să fac un bilet”

 

Un student a fost de acord să vorbească sub protecţia anonimatului despre experienţa sa de parior şi despre ideea de dependenţă. “Am ȋnceput să pariez acum zece ani. Mă uitam mult la fotbal. De acolo a plecat toată nebunia. Aveam impresia că cunosc totul şi că aş putea să mă ȋmbogăţesc”, ȋşi ȋncepe acesta povestea. Deşi oricărui parior ȋi este greu să recunoască că a devenit dependent, din vorbele sale reiese acest lucru. “Stăteam ore ȋn şir ca să fac un bilet, am stat şi şapte ore. De multe ori, dacă pierdeam de dimineaţă, mai mergeam să mai pun. Mai existau momente când mai rămâneam cu vreo 30 de lei, bani pentru a pleca acasă, iar jumătate din ei ȋi băgam la pariuri, ca să-mi mai scot din gaură”, ȋşi aminteşte studentul.

 

“La dependenţă se ajunge din iresponsabilitate”

 

De la o persoană care caută distracţia ȋn jocurile de noroc şi până la a deveni dependent este o cale destul de scurtă, susţine studentul. “Nu oricine pariază ajunge dependent. Cred că depinde foarte mult de caracter. La dependenţă se ajunge din iresponsabilitate, atunci când vrei să te ȋmbogăţeşti peste noapte, când te gândeşti numai la câştiguri”, explică acesta. Studentul sub protecţia anonimatului povesteşte cum un microbist poate să-şi dea seama că a devenit dependent de pariuri. “Dacă nu puneam la pariuri, nu mai exista acelaşi farmec. Când mă uitam la un meci pe care pariasem, ȋl trăiam mai intens. Orice ocazie mă făcea să-mi imaginez dinainte că echipa mea va marca. Vedeam meciul ca pe o sursă de câştig, nu cum ȋl vedeau alţii. Nu e de glumit cu pariurile”, avertizează acesta.

 

“Făceam calcule matematice ȋn cap”

 

Viaţa de student şi lipsa banilor par a fi principala cauză care ȋi ȋmpinge pe microbişti să parieze sume tot mai mari. “Până să vin la facultate, puneam maximum 20 lei pe bilet, apoi sumele au ȋnceput sa crească. Ajunsesem să pun şi câte 4-5 bilete pe zi, de 100 de lei. De multe ori ziceam că nu mai pariez, dar degeaba. De când am venit la facultate, am ȋnceput să pariez şi online. Dacă mă uitam la un meci anume, ȋn funcţie de scor ȋmi făceam calcule matematice ȋn cap, mă gândeam cam ce cotă ar fi ȋn momentul acela, apoi intram pe site să pariez”, susţine studentul. Chiar dacă mulţi cred că pariurile nu pot fi puse ȋn balanţă cu băutura sau cu drogurile, acesta susţine contrariul. “Pariurile pot fi comparate cu drogurile sau cu alcoolul, pentru că ȋţi vine să pariezi ȋncontinuu, făra să te mai opreşti. Exact ca un alcoolic, care se trezeşte de dimineaţă şi ȋncepe să bea din nou”.

 

“Aveam şi colegi dependenţi”

 

În continuare, recunoaşte că avea prieteni ȋn cămin pe care i-a luat flama pariurilor, şi ne povesteşte două ȋntâmplări relevante. “Într-o seară, un coleg a pus de 200 de lei toţi banii pe care ȋi mai avea. A pierdut biletul ȋn minutele de prelungire, apoi, de supărare, a dormit pe hol. Mai aveam un coleg care a ȋnceput să parieze de dimineaţă până seara, din cauza nervilor. Cred că a pus vreo zece bilete, până a pierdut toţi banii pe care ȋi avea”, ȋşi aminteşte studentul. Într-un final, după sute, chiar mii de bilete pariate, acesta a reuşit să scape de acest viciu, să realizeze că pariurile nu sunt o sursă de venit. “De vreo câteva luni le-am mai rărit, mi-am dat seama că nu se poate trăi din pariuri”, conchide acesta.

 

Ce părere au oamenii din fotbal?

 

Oamenii implicaţi ȋn fotbalul sibian sunt tranşanţi când vine vorba despre fenomenul pariurilor. “Dacă ar fi după mine, le-aş interzice. Nu sunt adeptul acestora. Pe cei tineri şi nu numai i-aş sfătui să ȋşi cheltuiască banii pe ceva folositor”, spune Daniel Murăşan, antrenor FC Interstar Sibiu. “Cred că dependenţa o dă dorinţa de a paria mereu şi mereu şi mirajul câştigului. Îţi poţi forma uşor impresia falsă că ştii foarte multe despre anumite echipe sau competiţii. Sportul nu e o ştiinţă exactă, iar mulţi nu iau în calcul şi norocul sau ghinionul unei echipe, un arbitraj incorect sau chiar un meci aranjat”, susţine Adrian Brătoiu, reprezentant LSS Voinţa Sibiu.