Miercuri,
28.07.2021
Cer Senin
Acum
16°C

Felinarul are o lumina calda, blanda...

Redeschis de curând, resturantul Felinarul este o mică oază de liniște ascunsă desparte de freamătul centrului istoric. Am găsit aici câteva preparate care m-au făcut să mă ling pe degete, într-o atmosferă caldă, mai apropiată de farmecul unui cartier franțuzesc decât de răceala unui burg săsesc.

Aflat pe strada Felinarului, la trei minute de Piața Mare, înspre gară, Felinarul nu spune prea multe văzut de afară. O clădire veche restaurată recent, aflată pe o alee pavată cu piatră cubică pe care iar se lucrează la te miri ce utilități. Noroi, ploaie mocănească și un frig ce te făcea să te uiți spre cer după fulgi de nea. Însă totul se schimbă complet după ce ai făcut primul pas înăuntru. Spațiul este unul aerisit, cu etaj deschis, frumos amenajat. Domină lemnul natural pe care cade o lumină gălbuie, caldă, în vreme ce în fundal se aude cântecele franțuzești pe ritmuri lejere de jazz. Și dacă n-ar servi mâncare, locul ăsta tot ar fi o cafenea excelentă. Amintește puțin de Cafe Wien din Piața Huet. Pe o zi friguroasă de toamnă nu mai era niciun alt client în tot localul. Ca și gurmand, asta ar trebui să mă îngrijoreze, dar efectul a fost opus, sporind senzația de evadare.

Meniul Felinarului are două pagini. Câteva aperitive, două sau trei salate, două tipuri de paste, o mână de garnituri și feluri principale, plus trei deserturi. Dacă m-aș forța puțin l-aș putea enumera pe tot aici, însă nu ne forțăm, ascultăm un ritm balansat și o voce suavă. Cer supa zilei, singura din meniu – supă cremă de pui cu ciuperci și smântână, tagliatelle cu roșii deshidratate și piept de pui afumat la felul doi, iar la desert aveau doar cheesecake cu dulceață de afine. Adevărul este că a durat aproape 25 de minute până a venit supa. Dar a fost de ajuns doar o lingură, de gust, pentru a uita așteptarea. Supa avea consistența unei smântâni foarte fine, în care predomina gustul de pui combinat cu câteva legume doar puțin date în foc. Ca într-o orchestră într-un moment în care în care se aude instrumentul predominant iar ceilalți susțin melodia armonios. A fost delicioasă până la ultima gură și, pentru că nu mai era nimeni în tot restaurantul, n-o să știți niciodată dacă am lins farfuria sau nu. Apuc doar să admir câteva clipe un fotoliu vechi, tapițat, ascuns într-un colț al încăperii, că și vin pastele. Dacă supa a fost delicioasă, despre paste pot să spun că numai în Italia am mai mâncat așa ceva. Combinația de acrișor din roșiile deshidratate și puiul afumat ușor dulceag m-a făcut să-mi aduc aminte de copilărie. Nu c-aș fi mâncat tagliatelle în copilărie. Dacă vreți comparație, paste cam la fel de bune găsiți la Tango sau la Kullianrium, în Piața Mică. După desert n-a trebuit să aștept deloc. Poate că mă săturasem deja, dar cheesecake-ul nu m-a impresionat. A fost bun și atât.

Pe răsfățurile enumerate mai sus, la care am adăugat un pahar de suc natural de pere, am plătit aproximativ 60 de lei, cu tot cu o mica atenție pentru domnișoara care a servit. Prețurile mi se par în ton cele practicate în general în restaurantele puțin mai răsărite din centrul Sibiului. Atmosfera însă n-o găsești chiar oriunde.

Comentarii

2 comentarii

gogu

Acum 6 ani

Frate, dar ce salarii au la Turnul Sfatului, de isi permit sa dea 60 de lei pe un pranz!
Raspunde

Dani

Acum 6 ani

Eu ma gandesc ca au un buget pentru rubrica asta... nu cred ca platesc din salariu.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus