Evoluţie politică în salturi. După înfrângerea din 2012, fostul PDL se împrăştia pe bucăţele. După înfrângerea din 2014, în PSD se produce o explozie internă. În ambele cazuri şi nu numai, se urmează aceeaşi legitate (ne)democratică: pierderea sprijinului electoral zdruncină structural partidele. Fenomenul se datorează fragilităţii alcătuirii lor sub raport organizatoric dar cu deosebire lipsei coeziunii doctrinare în jurul interesului naţional. Dimpotrivă, liantul mobilizator a fost (este) promovarea intereselor proprii prin pârghiile oferite politic de partide. Va mai dura până când partidele se vor consolida în măsură să reziste cutremurelor electorale.
Actuala conducere a PSD în frunte cu Victor Ponta se agaţă (ah şi ea) de pulpana lui Iliescu spre a face faţă încercărilor. Într-atât îi e de necesară imaginea iliesciană încât iată, apropiatul şi bunul prieten al lui Ponta, Sebastian Ghiţă, este pe loc sacrificat pentru cutezanţa de a fi propus desprinderea de trecut. Măsură inutilă. Pe acest trend, cu sau fără Iliescu, cu Ponta sau oricare altul în frunte, PSD îşi are deja fondul bine infipt în canoanele interne de dictat. Acum mai mult chiar decât mai deunăzi. Cazul demonstrativ este cel recent, al lui Geoană -Vanghelie.
Se pare, singur Iliescu n-a fost pentru excludere. Cu toate acestea, la simpla propunere a lui Ponta, masa de partid se conformează. Semnificativă aici este atât propunerea preşedintelui cât şi reacţia masei. Fie şi pe timpul comuniştilor, cu atât mai vârtos în regimul democratic, o măsură drastică cum este cea a excluderii se propune pe bază de argumente, care apoi se dezbat, se cântăresc, după care se decide. Ponta şi cu el PSD-ul, n-au respectat uzanţa nici măcar de dragul formei. Incidentul impune două constatări: în relativ scurtă vreme, şeful, conducătorul ales, poate deveni unidecident; la rândul ei masa răspunde fără crâcnire voinţei dictatoriale a conducătorului. Se plâng de acuzaţie comunistă. Nimic mai edificator decât procedeul astfel urmat. Şi dacă poziţia lui Ponta poate fi înţeleasă ca fiind avid de putere până la beţia de sine, în schimb reacţia de turmă a masei de partid măsoară distanţa ce o desparte de comportamentul critic, democratic.
Au fost votaţi de 5 milioane de alegători ceea ce arată cota încă substanţială de susţinere pe care o au în sânul populaţiei. În turul II diferenţa a fost făcută de cei 11% dintre alegători care s-au prezentat la urne. Faptul demonstrează că dacă se mobilizează, societatea poate determina ordonarea demersului politic pe făgaş democratic, interesând în chip deosebit modul de comportare a partidelor. În procesul evolutiv postdecembrist, acesta poate fi socotit un punct de cotitură.
Va fi perceput ca atare şi de PSD? Greu de dat un răspuns. S-a demonstrat: nu e nevoie de prezenţa lui Iliescu pentru a rămâne încremenit în canoanele (neo)comuniste. Mulţi spun că nu se va putea reforma. Oricum, politica românească are şi va avea nevoie de o mişcare autentică de stânga ca termen al ecuaţiei democratice. Ponta este deja descalificat, compromis. Poate vor găsi o formulă de coagulare în jurul unei alte personalităţi politice, capabile să-i reabiliteze şi să-i călăuzească pe cărarea social-democraţiei. Dacă nu vor reuşi, societatea va trebui să recurgă la alte resurse ca alternativă a stângii, care rămâne o constantă a politicii noastre mai cu seamă după interludiul istoric postbelic al influenţei socializante.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Victor Ponta , Sebastian Ghiță
Vizualizari: 584
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
Ron
Acum 11 ore
Mariana Deacu
Acum 11 ore
BittDanman
Acum 11 ore
Gheo Poplaceanul
Acum 12 ore
Gheo Poplaceanul