Duminică,
28.02.2021
Parțial Noros
Acum
-1°C

In cine sa ne incredem, in cine sa ne investim sparanta?

Suntem pe punctul încheierii unei etape istorice anume, prăbuşirea regimului Iliescu. El a îmbrăţişat, mai mult în silă, comandamentele democratice, dar le-a exersat în aşa fel încât perioada aceasta a unui sfert de secol, va rămâne înscrisă tot cu litere roşii în istoria României.
Cred că în mare, ţara este pregătită, cu siguranţă psihologic, pentru un nou început. Între punctul de plecare şi ţinta de atins se întinde, în fapt şi în timp, o perioadă evolutivă mai grea decât s-ar crede la prima vedere, din cel puţin două motive; odată pentru că regimul Iliescu lasă în urmă grele sechele în ordine mentalitară şi comportamentală iar de altă parte se ridică întrebarea: cine să fie şi unde se vor găsi oamenii pregătiţi şi de bună credinţă, gata să se implice, să-şi asume enorma responsabilitate?
Sarcinile se întrevăd a fi deosebite. Când începi o construcţie din temelii e una. Când îţi propui să îndrepţi o construcţie greşit pornită e mult mai greu. Nu numai în sfera economică. La nivelul resurselor şi disponibilităţilor lucrurile s-ar lăsa aşezate într-un interval rezonabil. Să zicem 4-5 ani. Mult mai preocupante apar problemele care au contribuit la procesul de degradare demografică, de sănătate, de educaţie şi formaţie civică, spirituală, morală şi mentalitară, a căror reaşezare necesită timp şi efort înzecit.
L-am ales preşedinte pe dl.Klaus Iohannis. Se spune că votul a fost negativ, că oricine l-ar fi concurat pe Victor Ponta trebuia să câştige. Că mai puţin iniţiat în politică la nivel înalt, dl.Iohannis abia se lasă cunoscut şi apreciat de acum încolo. Ba unii, în bună tradiţie dâmboviţeană dau verdicte, îl pun sub semnul întrebării la ceva peste o lună de mandat din cei 5 ani. Sigur, pot fi semne de întrebare şi chiar bine venite. Doar că, din câte îl cunosc, noul nostru preşedinte nu va aştepta impulsuri dinafară pentru a se apuca de treabă. Şi mai cred ceva: că sloganul „lucrului bine făcut” n-a fost o vorbă-n vânt. Numai că el nu se face în pripă. Mai ştiu că dl. Iohannis are un anume cult al faptelor, gata să se implice cu simţ de răspundere indiferent de dificultatea lor. Şi că se şi pricepe să le mânuiască. Într-un cuvânt, vreau să spun şi să cred că românii au făcut o alegere potrivită.
În democraţie politica nu se face de unul singur. O fac mai mulţi iar cea decizională împreună şi solidar. De unde importanţa deosebită a colaborării şi colaboratorilor intra şi interinstituţionali. Aşa dar, ce colaboratori, ce sfătuitori, ce guvern, ce parlament vor prezida la elaborarea strategiei şi implementarea acesteia?
În privinţa consilierilor prezidenţiali pluteşte o vagă nedumerire. Dacă se va lăsa îndatorat sprijinitorilor electorali sau politici sau prieteniilor, în detrimentul calităţii şi valorii, preşedintele va greşi. Pe o paletă atât de largă de preocupări şi sarcini, sfetnicii au un rol covârşitor. S-a văzut în cazul discursului la şedinţa CSM.  Ancheta penală este secretă, ca atare nu lasă loc scurgerii de informaţii, în speţă stenograme. Totuşi, trebuie subliniat, succesul luptei anticorupţie se datorează suculent şi presei. Tensiunea, interesul opiniei publice în deconspirarea corupţiei şi a marii infracţionalităţi trebuiesc menţinute acum, la cote ridicate. Era probabil mai nimerit ca redactorul discursului să fi ocolit problema stenogramelor la care presa şi unele ONG-uri au avut o reacţie subiectivă şi care a pus sub semnul îndoielii fie şi pentru o clipă, determinarea preşedintelui în bătălia anticorupţie. În ce mă priveşte, sunt încurajat de prezenţa în preajma preşedintelui a lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Este nevoie de un parlament şi un guvern dedicate ambele, sincer, alături de preşedinte, ţelului comun: o altă faţă a României. O amplă mişcare browniană se remarcă în sânul partidelor politice determinată (stimulată) de scrutinul prezidenţial. PSD-ul se sfarmă. Ponta va pleca cu certitudine şi-i vom ura drum (mai) bun. Apar figuri noi? Poate mai tânărul Cătălin Ivan căci Geoană, Vanghelie, Ghiţă, îi cunoaştem mai bine, ştim ce pot. Ca să nu mai vorbim de cei în care s-a investit ani de-arândul o colosală încredere: un Voiculescu, un Hrebenciuc, un Gabriel Sandu, iată-l acum şi pe „constituţionalul” Toni Greblă şi mulţi alţii, oameni care au jucat pe degete politica românească, acum avizaţi ai penitenciarelor şi care nu numai că au încălcat grosolan legea dar vădesc extrem de grave carenţe morale, devenind - unii dintre ei - jalnici delatori.
Poate se va cristaliza o nouă stângă, democratică iar nu neocomunistă ca până acum, dispusă la colaborare iar nu la dictat. Poate se va face curăţenie şi pe partea dreaptă unde stupefiant, mizerabila corupţie şi-a găsit sălaş tocmai în cabinetul ministerului de justiţie şi ministerului de interne. Poate întregul registru politic va realiza necesitatea imperativă a centrării pe interesul naţional, pe lege, pe ordine, pe disciplină, valori şi climat care sperăm, se vor dovedi realizabile în regim eficient democratic. Dar poate vom conştientiza cu toţii, de la mic la mare, că temelia progresului, a dezvoltării este munca iar nu speculaţia sau hoţia. Trebuie intronat cultul muncii astfel cum îl au şi alte popoare ( ex.America, Germania).
Un lucru e sigur şi de o importanţă capitală: scrutinul prezidenţial a demonstrat, convingător, că majoritar, opinia publică ştie şi este hotărâtă să cearnă,  să ceară, politicii şi politicienilor, o prestaţie eficientă pentru ţară iar nu pentru ei; că cine nu se va conforma va fi măturat; că politicienii vor lua aminte la acest avertisment care va peria rândurile astfel încât cei rămaşi, să îndreptăţească încrederea şi speranţele noastre.

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus