Restaurantul unde mananci excelent. Mai ales daca plateste altcineva

Să tot fie vreo două luni de când în chiar zona zero a orașului, lipit de cafeneaua Lili’s, a fost deschis restaurantul Esskultur. Cu explicația "Fine Dining Sibiu" atașată numelui. Șansele să nu îl fi observat sunt foarte mari: restaurantul din Piața Mică nu are nicio siglă afișată, singurul lucru ce atrage atenția fiind meniul afișat într-o casetă lipită pe perete, casetă luminată peste noapte. Apoi mai e și intrarea, parcă înadins făcută astfel încât să fie și mai dificil accesul: ușa de acces nu este cea pe care o vezi în vitrina de sub bolta clădirii, ci printr-o ușă din dreapta, pe care o dată intrat trebuie să mai mergi doi pași și să faci stânga, pe după o perdea. Complicat, la prima vizită. Mai e șidesignul interior. Deasupra celor opt mese stau două corpuri de iluminat, care… mai bine le comentați voi încadrarea în peisaj.
Dar de ajuns cu cârcoteala. Căci doar asta ați citit până acum. De acum încolo încercați să vă închipuiți primii pași într-o lume ireală pentru Sibiu. Una în care există un restaurant destinat celor care vor să își răsfețe papilele. Un univers în care bucuria stă în detaliu, fie că acesta înseamnă furculița pe care o folosești, vinul pe care îl ceri sau firul de verdeață într-un anume fel lăsat peste șalăul în crustă de susan pe andive în sos de portocale și chutney de smochine. Ah, dar am uitat, șalăul ăsta face parte din meniul de săptămâna trecută. Săptămâna asta, în meniu bucătarul a ales să ofere tartă cu creveți și salată cu dressing de portocale pe sos de vin, ravioli umplute cu carne de rață pe sos de caju, supă cremă de linte cu un rulou de primăvară cu midii, inele de calmar gratinat cu souffle de somon pe piure de mazăre cu wasabi și, în fine, mușchi de vită marinat în oțet balsamic pe sos de stafide cu gnocchi. Plus două deserturi: muffins cu gorgonzola pe mozaic de struguri și mousse de ciocolată cu chilli și jeleu din kiwi. Nebunia continuă cu șase feluri de vin pe care le puteți cere la pahar și care au fost alese, de asemenea, pe sprânceană. Atât. Acesta e meniul actual. Bine, alături de meniul înfășurat pe modelul papirusurilor romane, mai puteți găsi și un meniu de băuturi. Dar cine să îi dea atenție după demența mai sus enumerată?
Ce vreți să vă spun? Că nu trebuie să vă rușinați de faptul că nu știți ce este descris în meniu și că ospătarul chiar știe despre ce vorbește părând chiar pasionat de asta? Că odată venită farfuria uiți că nu e politicos și chiar îți vine să faci fotografii aranjamentului?
Eu am cerut o supă cremă de linte și o porție de inele de calmar, amintindu-mi de piureul de mazăre cu wasabi gustat și în trecut. Nu o să vă descriu experiența culinară. Nici nu are rost, atâta timp cât restaurantul despre care vă vorbesc exact la asta vă îndeamnă, la experiențe personale.
Aș completa doar cu atât: este restaurantul la care e bine să mergeți mai ales dacă altcineva plătește. Pentru că eu am plătit 94 de lei, în total: 18 lei pentru supa cremă de linte, 34 de lei pentru inelele de calmar, 16 lei pentru mousse-ul de ciocolată, 28 de lei pentru două pahare cu vin, nouă lei pentru sticla cu apă plată de 750 de ml și șapte lei pentru cafea.

Ză ching

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului