Marţi,
29.11.2022
Cer Senin
Acum
6°C

Ordinea mondiala (din nou) sub semnul intrebarii

Subiect grav, desigur. Greu ne vine să credem că în zilele noastre şi având în vedere consecinţele ştiute ale disputelor pe tema ordinii mondiale, azi s-ar mai putea pune problema. Ameninţări mult mai grave planează nu asupra unor popoare, nici măcar asupra unor zone ci asupra condiţiilor de viaţă pe întregul glob, situaţie în care te-ai fi aşteptat ca politica mondială să-şi dea mâna în scopul stăpânirii acestor probleme comune. Cu toate acestea, acum cîteva zile, Vladimir Putin declara, spre stupoarea noastră că el şi, bine înţeles să admitem pe cale de consecinţă şi Rusia, nu mai sunt de acord cu actuala ordine mondială.

Unde ar fi nemulţumirea? El a spus că actuala ordine mondială se pretinde a fi gestionată exclusiv şi unilateral de SUA şi că prin desfiinţarea URSS, Rusia a fost dislocată din poziţia avută, respectiv de partener egal în afacerile mondiale. Ca atare se flutură ideea refacerii URSS via CSI. Mai trebuie să menţionăm şi că alte state precum China, India tind să joace rol tot mai mare în ecuaţia mondială. De altfel, dispariţia sistemului colonial precum şi edificarea independenţei şi suveranităţii multor state şi popoare, fenomen închegat după cel de al II-lea război mondial, înfăţişează un tablou mondial diferit şi, într-un anume fel, în continuă evoluţie.

Aşadar, ce să credem că vrea Rusia? Ea spune că apropierea NATO de graniţele sale reprezintă un pericol pentru propria-i securitate, de unde, necesitatea luării unor măsuri de prevenţie şi protecţie. Nu este niciun secret că Rusia s-a înarmat – recent şi-a majorat bugetul militar cu 33% – până la nivelul la care reprezintă o formidabilă putere militară. Tot astfel, nu este de conceput azi, că cineva, întocmai ca Napoleon sau Hitler odinioară, ar râvni la teritorii ruseşti. Ca atare, invocarea propriei securităţi nu este singură convingătoare ci în joc pare a fi mai de grabă tendinţa deja mărturisită de a rejuca un rol de primă mână în ordinea mondială. Şi-o fi pus la cale o strategie în acest sens?

Ucraina este obiectiv de maxim interes pentru refacerea zonei de influenţă a Rusiei. Invazia din Crimeea şi estul Ucrainei face probă că Rusia este decisă să-şi recâştige influenţa cel puţin la nivelul fostei URSS, fie şi cu încălcarea frontierelor sau a înţelegerilor, ceea ce ar însemna că pot fi vizate şi Ţările Baltice, Republica Moldova, Georgia. Pretextul, întocmai ca şi în cazul Ucrainei poate fi protejarea etnicităţii ruse. Se retace asupra faptului că după includerea acestor state în URSS a avut loc, potrivit doctrinei staliniste, amplul proces de epurare etnică, populaţia indigenă fiind în cea mai mare parte masacrată sau strămutată şi înlocuită cu elementul rusesc. Are importanţă acest lucru? În faţa forţei brute, nu. Iar azi, Europa în întregul ei nu este în stare să opună Rusiei o forţă de rezistenţă credibilă, respectiv să ofere sprijin ţărilor ameninţate. Doar Ţările Baltice sunt sub scutul NATO şi nu se ştie care i-ar fi reacţia în faţa şantajului evident la care pare a fi dispusă să recurgă Rusia. Pericolul nuclear ar putea substitui conciliatorismul anilor 1938.

Intenţia declarată bate mult mai departe.. Rusia vrea un rol primordial la nivelul ordinii mondiale ceea ce însemnează cuvânt de decizie pe toate orbitele continentale sau oceanice. Socoate că SUA îi este un obstacol în această tendinţă şi de aceea, ne putem aştepta la o tot mai apropiată colaborare cu China - la rândul ei devenită deja un factor de putere mondială - în ideea restrângerii şi contracarării influenţei americane. Ciocnirea de interese, ambiţia de interese, necesităţile tot mai stringente impuse de o populaţie în creştere necontrolată alături de diminuarea treptată a resurselor de trai, toate acestea sunt motive de îngrijorare privind viitorul păcii mondiale.

Alianţa în cadrul NATO precum şi apartenenţa la UE sunt pavăză şi garanţie, de securitate şi prosperitate. Se impun ceva nuanţări. Irakul, Afganistanul şi alte puncte fierbinţi au impus reticenţă Americii în a-şi trimite tinerii în teatre de luptă înafara graniţelor, ceea ce însemnează că Europa aliată trebuieşte să contribuie mult mai mult la efortul material şi uman de asigurare a securităţii. Pentru occident în general şi pentru Europa în special se pune problema în ce măsură îşi pot mobiliza populaţia la o rezistenţă activă dat fiind faptul că post-belic şi de-acum mentalitar, se vorbeşte aproape exclusiv de drepturi şi mai puţin sau deloc de obligaţii. Iar numai armata plătită, la o adică, nu este îndestulătoare.

În ce ne priveşte, proximitatea de frontieră cum şi contenciosul istoric cu Rusia ne situează într-o poziţie aparte. Deja s-au auzit, mai mult în surdină, atenţionări voalate pe tema scutului de la Deveselu ca şi pe prea devotatul ataşament faţă de occident, în ciuda apartenenţei geografice şi istorice la zona răsăriteană, ortodoxiei şi învăluiţi de slavism. Poate ne-am încrezut, nu numai noi, prea mult, în eternitatea păcii post-belice. Timpul dovedeşte că viaţa, cu bune şi cu rele merge înainte şi ne cere ca dincolo de frecuşurile interne, altfel lipsite de orice noimă, să acceptăm sacrificiile impuse de o temeinică pregătire şi cooperare în salvgardarea păcii.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus